TVR Internațional vă invită să urmăriți un interviu cu traducătorul și poetul Daniel Ioniță, președintele Academiei Româno-Australiene din Sydney, realizat de Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVRi.
Daniel Ioniță s-a născut la București și a emigrat în 1980 împreună cu familia, inițial în Austria, apoi în Noua Zeelandă și, ulterior, în Australia.
Daniel Ioniță, portret realizat de Cătălin Anastase
A publicat 3 volume de versuri, fiind prezent în numeroase antologii lirice și publicații apărute în țară și în spațiul anglo-saxon. Este traducătorul principal al mai multor antologii bilingve dedicate poeziei române: „Testament - Antologie de poezie română modernă” (două ediții apărute la Editura Minerva și o ediție americană din 2017), „Basarabia Sufletului Meu” (2018) și „Testament - 400 de ani de poezie românească” (2019, Editura Minerva, împreună cu traducătorii Daniel Reynaud, Adriana Paul, Eva Foster).
Daniel Ioniță - "Basarabia Sufletului Meu"
Cea din urmă amplă antologie lirică (ce are nu mai puțin de 1.152 de pagini!) a fost intens comentată și a primit premiul „Antoaneta Ralian” pentru traducere din limba română în cadrul ediției de anul trecut a Târgului de Carte Gaudeamus de la București. Este președintele Academiei Româno-Australiene de la înființarea acestei instituții private de cultură (2014).
La Bookfest 2019
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Când și în ce condiții ați emigrat? Atunci când ați părăsit România erați format din punct de vedere intelectual și uman? Datorați ceva României din punct de vedere etic, al formării și educației dvs.? Sau, altfel întrebat, limba natală vă definește ca individ?
Daniel Ioniță: Am părăsit România în 1980, familia (părinții și sora mea) erau deja în Viena din 1978. Motivele emigrării (am avut bunici, doi unchi și un văr primar care au petrecut ani în închisorile stalinisto-comuniste din motive de conștiință) sunt complexe, poate le vom discuta altă dată... Terminasem liceul și urma să merg la facultate, când am luat decizia să-mi urmez familia.
Prezentând volumul "Testament - Anthology of Romanian Verse" la Brașov
Dacă eram format din punct de vedere intelectual/uman? Da. Și nu. Da, pentru că fiind un avid cititor, eram deja „îmbibat” cu etosul marii literaturi române și universale, părinții mei având o bibliotecă vastă, ce conținea nu doar clasicii literaturii românești și universale, dar și cărți de istorie (îmi amintesc că am citit Nord contra Sud – despre războiul de secesiune din SUA), de critică și de istoria artelor vizuale etc. Prima amintire despre citit este de undeva imediat după împlinirea vârstei de cinci ani, o carte despre Ioan Vodă Cel Cumplit – dar rescrisă pentru copii!
Limba română mă definește, absolut, deși sunt acum ceva mai confortabil comunicând în engleză. Sunt unul din românii emigranți care au menținut legătura (prin literatură, muzică etc.) cu limba natală, iar implicarea în scris și traduceri (în ambele direcții) mă ajută mult. Sigur, plecând la vârsta de 20 de ani, nu eram total format ca ființă umană. Bărbații se maturizează mai greu, asta dacă ajung să se maturizeze vreodată... Sunt perfect confortabil în ambele medii culturale, atât anglo-saxon, cât și românesc. Dovadă fiind că am buni prieteni în mediile literar-muzicale din ambele „lumi”, cu care cooperez în diverse proiecte, producem spectacole, publicăm cărți și în românește, și în engleză.
Lectură publică din "Testament - Anthology of Romanian Verse"
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Știu că v-ați continuat studiile în Australia. Cât de diferit este sistemul de învățământ de acolo comparativ cu cel românesc și european? Cum este văzut acolo învățământul românesc? Am aflat că predați la Universitatea de Tehnologie din Sydney, dar trebuie să vă spun că nu mi-e clar ce înseamnă specializarea asta a dvs., Organisational Improvement, pe care o predați în cadrul secției post-universitare.
Daniel Ioniță: Da, sunt licențiat în psihologie (clinică și de organizație) la Griffith University – Brisbane, Australia. Mi-e greu să definesc diferențele, fiindcă în România am studiat numai până la nivelul liceului. Trebuie să spun că la ambele licee, unde am studiat, „C. A. Rosetti” din București și „Dinicu Golescu” din Câmpulung, m-am bucurat de profesori excepționali, adevărați dascăli și oameni cărora le păsa de noi ca elevi – aveau pasiunea vocației. Organisational Improvement, pe scurt, se referă la îmbunătățirea proceselor / sistemelor de muncă – ceea ce implică oamenii, tehnologia, metodele de lucru - fie ele procese de administrație, producție, resurse umane, fie din IT sau tehnologie.
Ajut diferitele echipe/organizații să lucreze mai eficient, să facă mai puține greșeli, să mulțumească clienții. Psihologia organizațională (vezi studiile mele universitare) mă ajută mult în acest domeniu. Am avut astfel ocazia să cooperez cu organizații diverse, cum ar fi media (televiziuni, radio), fabrici de produse alimentare, Ministerul Apărării, bănci și alte instituții financiare. Deci predau lucruri extrem de practice, dar bazate pe un concept teoretic bine definit.
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Dincolo de cariera universitară și de apetența nativă pentru poezie, se detașează, în cazul dvs., vocația de promotor al valorilor culturale românești. De ce ați simțit nevoia perpetuării și cultivării limbii române, a culturii noastre acolo, aproape de antipozi? Și vă întreb acest lucru având în vedere calitatea dvs. de președinte al Academiei Româno-Australiene și de traducător al unei ample și comentate antologii incluzând 400 de ani de poezie românească.
Cu Ion Bogdan Lefter prezentând volumul "Testament - 4oo de ani de poezie românească"
Daniel Ioniță: De ce zboară păsările? Participarea în promovarea culturii (a literaturii în special) românești în Australia (dar și în SUA, Noua Zeelandă și alte țări) a venit în mod natural, datorită interesului și implicării mele crescânde (în ultimii 20 de ani) cu privire la literatură în general.
"România 100", E.S. Nineta Bărbulescu, ambasadorul României în Australia și Noua Zeelandă
Sydney, 2018
La Sydney am avut șansa să întâlnesc un număr de români și australieni interesați de construirea acestei punți de comunicare, de reciprocă împărtășire și cunoaștere, punte care a devenit Australian-Romanian Academy. Ideea a aparținut unui excelent promotor al culturii românești la antipozi (și nu numai), scriitorul și redactorul George Roca.
Viziunea s-a extins acum și avem membri eminenți cu care cooperăm continuu, atât în România (Nicu Alifantis, Alex Ștefănescu, Daniela Nane, Manuela Hărăbor, Adrian Ivanițchi și mulți alții), cât și în Australia (actorul Tug Dumbly, soprana Adriana Paul, istoricul prof. dr. Daniel Reynaud, printre alții). Cu sprijinul lor am realizat un număr de evenimente culturale de excepție în România, Australia și Statele Unite (acolo cu sprijinul Institutului Cultural Român) – multe din acestea fiind legate de proiectul „Testament – 400 de ani de poezie românească / 400 Years of Romanian Poetry”, de care ați amintit – care are scopul de a promova poezia românească în mediul limbii engleze.
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Aș vrea să ne relatați povestea recitării "Glossei" lui Eminescu în Parlamentul din New South Wales din Sydney cu ocazia Zilei Naționale a României, în 2012. Traducerea în engleză vă aparține și cred eu că e bine să nu uităm aceste lucruri, aparent, mărunte.
Daniel Ioniță Dr. Floricel Mocanu, Consulul General al României în Australia pe atunci, a fost invitat să sărbătorească Ziua României în Parlamentul statului New South Wales. A fost ideea domniei sale ca poezia „Glossă” a lui Eminescu, în traducerea mea (dr. Mocanu avea deja volumul meu "Testament - Anthology of Romanian Verse"), să fie interpretată festiv în fața membrilor parlamentului, a multor invitați oficiali – diplomați din diferite țări, șefi de misiuni, oameni de afaceri – de către un foarte bun actor, Tug Dumbly, pe care pe atunci nu-l cunoșteam personal.
"Eminescu 130 de ani de nemurire", eveniment organizat de Academia Româno-Australiană cu participarea Ministrului pentru Românii de Pretutindeni, Natalia Intotero și a E.S. Nineta Bărbulescu, ambasadorul României în Australia și Noua Zeelandă
Tug, un profesionist perfect, în săptămânile de dinaintea evenimentului a studiat în amănunt etosul liricii eminesciene (în engleză, de pe internet) și a reușit să recite „Glossa” în mod fenomenal, efectul fiind unul major, cu aplauze îndelungi. Eu am rămas uimit, fiindcă nu mă așteptam la asta!
De atunci au trecut 8 ani – dar evenimentul a rămas în amintirea multora. Tug Dumbly, cu care, de atunci, am rămas prieten, participă activ la multe dintre evenimentele bilingve din Australia, organizate de noi.
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Cine primează în cazul dvs., poetul sau traducătorul Daniel Ioniță? Cine are "întâietate" în intimitatea dvs. interioară?
Daniel Ioniță: Greu de spus. Dar cred că traducătorul Daniel Ioniță, fiind expus la atâta poezie bună, a devenit un poet mai bun. Trebuie să menționez aici că traducerile se petrec în ambele sensuri – am reprezentat poeți de la antipozi (australieni, neozeelandezi, din insulele Pacificului de Sud – Samoa, Tonga, Insulele Cook, Fiji etc.) în traducere în reviste românești, cum ar fi "Leviathan" sau "Confluențe literare".
"România 100" la Biblioteca de Stat din New South Wales - Sydney, 2018
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Cât de dificilă a fost dezrădăcinarea? Și cât de prielnic a fost „solul” noilor "rădăcini"? Aș vrea să ne vorbiți despre această prezență simultană în două spații culturale și lingvistice atât de diferite, precum și despre punțile pe care continuați să le creați între spațiul românesc și cel anglo-saxon (Australia, Noua Zeelandă, Canada, SUA, Marea Britanie etc).
Membrii și invitați ai Academiei Româno-Australiene după spectacolul "România 100" de la Biblioteca de Stat din New South Wales - Sydney, 2018
Daniel Ioniță: Dezrădăcinarea a fost dificilă. Am suferit (fără să fiu conștient atunci, eram prea tânăr și fără experiență de viață) o perioadă de depresie psihică. Lumea mea din București, prietenii buni din liceu, Carpații, „Bucegii mei”, totul a dispărut într-o singură oră de zbor de la București la Viena, într-o zi de aprilie 1980. Să ne aducem aminte că era în toiul războiului rece și că nu exista internet, e-mail etc. Ruperea a fost drastică. Sigur, m-am adaptat cu timpul (mi-a luat cam doi ani) și am început să mă simt „ca acasă”, inițial în Austria, apoi în Noua Zeelandă și, în final, în Australia. Am menționat faptul că mă simt perfect confortabil în ambele medii. Mă simt „ca acasă” și în România (unde petrec 3-4 luni pe an, în ultima vreme), precum și în Australia. Acesta este, probabil, motivul principal pentru care lucrez în și între aceste două lumi, două medii culturale diferite, fiecare cu modul ei de a privi viața etc.
"România 100", membrii și artiști invitați ai Academiei Româno-Australiene - Sydney, 2018
Totuși, în ciuda distanței de 17.000 de kilometri dintre Sydney și București, trebuie să spun că ceea ce ne unește ca ființe umane, nevoile noastre emoțional-spirituale sunt mult mai asemănătoare decât ne-am putea închipui, dacă nu am cunoaște ambele contexte. Ne asemănăm mult mai mult decât ne deosebim! Ceea ce facem, eu și colegii mei din Australian-Romanian Academy, este tocmai de a facilita această cunoaștere, de a ajuta să ne apreciem și asemănările, și deosebirile.
Lansarea volumul de versuri "Agățat între stele" (cu Cornel Udrea și Ovidiu Pecican)
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: În Australia urmăriți TVR Internațional? Ce vă doriți de la noi, jurnaliștii și realizatorii acestui canal tv care marchează anul acesta un sfert de veac de existență?
Daniel Ioniță: Urmăresc TVR Internațional cu mare interes. Este o inițiativă excepțională care trebuie susținută cu orice preț.
Prin TVR Internațional am reușit să cunosc români pasionați de bine, de frumos, de artă, de ajutorarea semenilor lor – fie ei din România, Australia, Canada, Germania, USA sau Noua Zeelandă. Cu unii cooperez acum datorită TVR Internațional! Nu aș fi aflat de existența lor fără acest mediu.
Părinții mei (încă în viață, mulțumesc Proniei) aici în Australia, țin tot timpul televizorul deschis pe TVR Internațional. Din când în când (o dată sau de două ori pe an) îmi telefonează să-mi spună, cu oarecare mândrie disimulată, că m-au văzut și pe mine în vreo emisiune!
***
Sursă foto: arhivă personală
Un interviu realizat de Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional
