Serialul „Rezistenţa prin cultură” despre revolta spirituală în vremea comunismului românesc poate fi urmărit la TVR 3, joi, ora 15.00.
Vorbind despre „Rezistenţa prin cultură” Andrei Pleşu spunea: „A refuza să faci poezie omagială, a nu ceda tabuurilor de partid, a nu te angaja prin scrisul şi ideile tale în serviciul propagandei oficiale, a refuza „comanda“ activiştilor şi negocierile cu cenzura, toate astea sunt mai mult decît simple forme de defetism salubru, de gesticulaţie minoră, „insuficientă“ politic. A-ţi proteja, cu încăpăţânare, libertatea interioară şi verticalitatea, a nu pune pe piaţă decât „produse“ valide prin ele însele şi nu prin servilism estetic sau filozofic înseamnă, pînă la urmă, „a rezista“.
Serialul nostru îşi propune să aducă în faţa telespectatorilor acest tip de „Rezistenţă” din perioada comunistă. Au existat gesturi, atitudini, care fără să iasă la vremea lor în evidenţă au însemnat speranţă. Au fost oameni care au reuşit să nu cedeze cenzurii, au fost oameni care au reuşit să strecoare opere de valoare ale lor sau ale altora pe sub ochii cenzurii şi să le pună în circulaţie. Decapitată de elitele sale şi de instituţiile democratice (Parlament, Academie, partide politice, biserică, armată), societatea românească a înfruntat ofensiva ideologică declanşată de stalinismul internaţional şi local.
Împotriva acestei uriaşe maşinării a istoriei, împotriva dictaturii personale a lui Ceauşescu nu a existat însă o opoziţie solidară, concertată, ci doar contestări solitare. Teatru, film, literatură, plastică, muzică. Un exerciţiu de înţelegere a tragediei prin care cultura română a traversat o jumătate de secol de represiune a creaţiei şi a gândirii libere.
Am așteptat cu toții în primele zile de libertate literatura din sertare. Așteptarea s-a prelungit. Și apoi am crezut că se rescriu, se contextualizează, se prefațează. Dar vai, am înțeles apoi că marea majoritate a sertarelor scriitorilor români erau goale. Că „literatura de sertar” era doar o sintagmă ce ne-a menținut speranța. Cu atât mai meritorie este atitudinea celor puțini, cu atât mai importante sînt gesturile ce par azi minore, de a te încăpățâna să-ți practici omest meseria, de a promova oameni ce vâsleau împotriva curentului, de a recita când trebuia să nu o faci și de a nu recita atunci când erai obligat.
Acesta este sensul acestui ciclu, asta am vrut să arătăm, că se putea trăi demn chiar și în lumea aceea deformată.
***
Producător: Alexandru Munteanu
