Conduce Filarmonica de Stat Botoşani şi este prim-trompetistul acestei instituţii de cultură. Este unul dintre cei şapte artişti ai lumii care a filmat în Colosseum. A cântat în marile orchestre simfonice din Europa sau alături de solişti de renume, precum Zuchero, Lucio Dala, Goran Bregović sau Gheorghe Zamfir.
Cea mai mare satisfacţie a avut-o când a fost invitat de Papa Iona Paul al II-lea să cânte la Vatican, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la pontificare. Continuă să încânte audienţele la nivel internaţional, reprezentând cu mândrie cultura şi excelenţa muzicală a României.
Iată câteva extrase din interviul acordat Mihaelei Olaru pentru Portret de excelență:
…Dumnezeu mi-a dat un semn și un drum, însă Slavă Lui, cu umilul meu talent și o imensă cantitate de muncă am reuşit să-i împlinesc vrerea.
... fiecare dintre noi se naşte sub o stea norocoasă, important este să păstrăm în noi lumina, indiferent de piedici sau nereuşite.
...sunetul este vindecător, sunetul pansează rănile. Mesajul unui artist este unul înălțător, către cer.
...eram în clasa a IV-a şi mi-a plăcut așa dintr-o dată…am luat instrumentul în mână, m-am uitat, era ca o bijuterie. În acea zi, cineva mi-a schimbat viaţa - colegul tatălui meu care cânta la trompetă, un domn mai în vârstă. Eu cred în lucrul acesta. Întâlneşti oameni care îţi schimbă viaţa şi mi s-a întâmplat şi mie. Şi i-am spus tatălui meu: “Eu vreau să cânt la trompetă!”….așa am început…îmi plăcea foarte tare că eram ieşit din tiparul clasic, nu eram la fel ca toți ceilalţi colegi din clasă.
……tatăl meu era muzicantul satului, eu sunt de la ţară, toți spuneau: “Tu trebuie să vii cu noi la nunţi, la petreceri, la hore”…și tot satul, tot poporul era încântat că vedea un copilaş cântând pe lângă o armată de oameni mai în vârstă. Ce credeţi că s-a întâmplat? În toate contractele şi în tot ce trebuia să facă tata, i se cerea să-l aducă pe cel mic, pe mine.
...după Conservator, am continuat pentru un an masterul la Bucureşti, cu maestrul Iancu Văduva şi uite aşa eram într-un du-te-vino Bucureşti-Braşov, pentru că eram şi angajat la Filarmonica din Braşov. Făceam bănuţi şi în timpul studenţiei pentru că m-am angajat trompetist. A fost primul meu contract de muncă la Filarmonica din Braşov şi trimiteam bani la părinţi în timp ce colegii mei primeau bani de acasă.
…există un preţ, cred eu, pentru toată această glorie…nu m-am bucurat de mama şi tata aşa cum s-au bucurat ceilalţi tineri. Au plecat prea repede.
...am plecat cu orchestra de tineret a Conservatorul din Cluj în Franța. Pe vremea aceea erau vizele şi era complicat să poţi ieşi din România. Am concertat în Franţa, pe Valea Loarei o perioadă şi m-a descoperit cineva – Goran Bregović. I-a plăcut foarte tare de mine, pentru că la prima vedere am cântat în orchestra sa...mă trimite la un concurs la Milano în Italia şi mi-a dat o carta de vizită, dacă vreau să rămân. Îmi doream foarte tare să rămân pentru că era vorba de situaţia economică de acasă…și am rămas 11 ani…La Milano am câştigat acel concurs unde m-a trimis Goran. Am stat trei ani, am câştigat un alt concurs la Orchestra Verdi din Milano, apoi m-am transferat printr-un alt concurs, la şapte ani după, pe Coasta Amalfitană. Foarte frumos acolo, lacul Sorrento, Positano şi am stat aproape 12 ani în total.
...momentul cel mai important al carierei mele muzicale internaţionale, a fost să cântă în faţa Papei Ioan Paul al II-lea. Trăirile pe care le-am avut, nu le pot descrie în cuvinte nici astăzi.
...tata nu m-a lăudat în faţă niciodată. Se mândrea în sat, la chioşc, la cârciumă: “Băiatul meu a apărut în ziare, l-am văzut la televizor...”, dar mie nu-mi spunea niciodată…când ne vom reîntâlni în cer, îl voi întreba.
...am implementat acasă, din punct de vedere artistic, muzical, cultural, tot ceea ce am văzut prin lume la marile instituții de cultură, la marii maeștrii pe care i-am cunoscut şi m-au ghidat. Am văzut imediat că însămânţez ceva și culeg roade.
... de la marele maestru Gheorghe Zamfir am moștenit credința şi acele valori solide ale vieții. Îmi aduc aminte că eram destul de tânăr, 23-24 de ani, când am cântat pe scenă alături de el. Ţineam trompeta în mână, s-a întors spre mine şi mi-a spus: “Tu ai instrumentul Divinității, cu el te înalți la cer. Trebuie să fie vertical către Dumnezeu. Sunetul tău pansează și vindecă rănile”.
…trompeta este un cumul de vibrații și are o frecvență…nota Do. Toate melodiile de dragoste s-au scris în nota Do. Acest instrument este atât de profund și atât de special încât reușesc să aprind lumina sufletelor, reușesc să intru într-o dimensiune a iubirii și iată, trompeta cu iubirea nu au bariere.
...investesc foarte mult emoțional în oameni și atunci când iubesc și îmi exprim generozitatea și îmbrățișările mele sunt atât de sincere încât ajung deasupra cerului, nu-mi place să fiu trădat, pentru că sufăr atât de mult încât doar prin muzică pot să mă liniștesc și să cânt la trompetă, ca să merg înainte.
...mi-ar fi plăcut să mă nasc în perioada interbelică...România, din punct de vedere economic, era faimoasă, era într-un top cinci, ca să zic așa, era peste Franța și foarte frumoasă această perioadă pentru că eram așa de apreciați.
... sunt singurul roman și unul dintre cei șapte artiști a lumii pentru care Colosseumul a fost închis pentru filmări. Tocmai pentru ca eu, de la Botoșani, să realizez un material. Acest clip este o punte culturală pentru prietenia dintre popoare.
Foto credit: arhiva emisiunii ”Portret de excelență” - Raluca Amzăr
***
Echipa emisiunii:
Moderator: Mihaela Olaru
Documentarist: Giorgiana Şuşurincă - Enache
Jurnalişti: Laris Anemarie Bobangă, Roxana Ghiţulescu
Producător: Raluca Amzăr
***
https://www.facebook.com/TVRCultural
https://www.tvrplus.ro/live/tvr-cultural
