Legendele urbane fac parte din folclorul contemporan. Ele amestecă teama și curiozitatea, nevoia de apartenență și pe cea de divertisment, lecțiile cu anxietățile comunității dintr-un anume loc și un anumit timp. Ne fac să ne întrebăm, temători, dar curioși: „Cum ar fi fost dacă..?”
Numai în ultimele două secole, în Europa s-au răspândit numeroase legende urbane, unele dintre ele devenind adevărate fenomene culturale. Câteva dintre cele mai cunoscute ar fi:
Fantoma din Bellenden Road (Anglia, 1940): În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mai multe evenimente ciudate au avut loc într-o casă din Bellenden Road, în Londra. Vecinii spuneau că aud zgomote inexplicabile, văd umbre și simt chiar o prezență malefică. Legenda spune că ar fi fost vorba despre fantoma unei femei care murise acolo, în împrejurări misterioase.
Legendele urbane despre clădiri bântuite: Castele sau chiar clădiri de apartamente despre care se spune că ar fi bântuite de fantome sunt prezente în folclorul multor orașe. Aceste legende, adesea legate de evenimente tragice petrecute în trecut, atrag turiștii pasionați de paranormal.
Omul-molie: Își are originea în Statele Unite ale Americii, dar legenda Omului-molie, o creatură misterioasă cu ochi roșii și aripi mari, a ajuns și în Europa. Se spune că apariția sa prevestește catastrofe sau evenimente negative.
Monstrul din Loch Ness (Scoția): Această creatură legendară, care ar trăi în adâncurile lacului, a aprins și încă aprinde imaginația oamenilor. Deși nu există dovezi științifice care să-i ateste existența, numeroasele așa-zise apariții și fotografii neclare au contribuit la menținerea vie a legendei. „Loch” înseamnă „lac” în limba scoțiană. Legendele despre lac datează din secolul VI, când un călugăr irlandez, Sfântul Columba, a întâlnit o fiară în râul care se varsă în Loch Ness. Se spune că el a alungat creatura când a făcut semnul crucii. Până în zilele noastre, peste 1.000 de oameni susțin că au văzut monstrul „Nessie”, numele pe care localnicii i l-au dat creaturii. Unii spun că seamănă cu o salamandră, alții spun că ar semăna cu o balenă. Și întotdeauna martorii știau de legendă atunci când au văzut monstrul.
Alte exemple de legende urbane:
Legenda rinichiului furat: o persoană se trezește fără un rinichi, după ce a fost sedată într-un bar. Se spune că i-a fost furat pentru a fi vândut pe piața neagră.
Legenda mașinii prinse pe calea ferată: o mașină rămâne blocată pe o trecere la nivel cu calea ferată și este lovită de tren.
Legenda pianului care cântă singur: se spune că un pian dintr-o casă abandonată cântă noaptea.
Cea mai cunoscută legendă urbană europeană din sec. XX
… este legenda autostopistului sau a autostopistei fantomă. Această legendă, cu multiple variante, relatează povestea unui autostopist care dispare brusc din mașină. Uneori se spunea că autostopistul este o fantomă, alteori că l-ar fi avertizat pe șofer în legătură cu un pericol.
„Fantoma Autostopistei" este, fără îndoială, una dintre cele mai răspândite și persistente legende urbane din toate timpurile. Această poveste, cu multiple scenarii, a bântuit imaginația colectivă, a dat fiori și a dus la dezbateri aprinse.
Legenda spune povestea unui șofer care ia în mașină o autostopistă, de obicei noaptea. Fata, de regulă descrisă ca fiind tânără și palidă, se comportă straniu ori pare tristă. După un timp, ea dispare brusc din mașină. În unele variante, fata lasă o haină sau un bilet, lucruri care să confirme întâlnirea. În alte forme ale legendei, se spune că fata ar fi murit cu ani în urmă într-un accident, pe același drum.
Legenda Autostopistei a circulat în diverse forme în întreaga Europă, cu detalii locale: de exemplu, în Franța, legenda este adesea asociată cu drumuri naționale izolate, unde autostopista apare în nopțile ploioase; în Germania, povestea include fantome care cer ajutor sau avertizează: în Marea Britanie, legenda este adesea legată de drumuri construite pe foste cimitire sau pe locuri unde avuseseră loc execuții.
Teoriile despre posibilele origini ale acestei legende ar include povești populare din vechime, motive similare regăsindu-se în folclorul european, cu ființe supranaturale întâlnite pe drumuri izolate; psihologia fricii, povestea exprimând frica de necunoscut, de întuneric, de moarte; reacția la noutatea tehnologică, pentru că intensa circulație a legendei a coincis cu apariția și răspândirea autoturismelor personale.
Evident că legenda urbană a autostopistei fantomă a avut impact cultural și a inspirat cărți și filme, a continuat să fie repovestită, adaptată la noile contexte și tehnologii.
În România, au circulat de-a lungul timpului legende urbane precum poveștile cu mașini care răpesc copii (cu varianta mașina neagră care răpește copii să-i ducă într-o sectă), poveștile despre rinichii furați prin sedarea oamenilor în parcări, în vacanță (variantă a legendei despre care am scris mai sus, sedarea în bar tot pentru furtul rinichiului, acele persoane trezindu-se operate și fără un rinichi) sau poveștile despre case, dealuri, diverse alte locuri bântuite (de fantome). De regulă, relatarea unei legende urbane începe prin creditarea unei surse apropiate - cineva a auzit de la altcineva de încredere, o rudă a unui vecin, un prieten al unui cunoscut etc.
Cea mai cunoscută legendă urbană americană din sec. XX
… este considerată aceea a „aligatorilor din canalizarea din New York". Această poveste, un cocktail de teamă, comic și absurd, a captivat imaginația americanilor timp de multe decenii.
Legenda urbană a aligatorilor din canalizare spune povestea unor reptile gigantice care trăiesc în rețeaua de canalizare a orașului New York. Se spune că acești aligatori au ajuns în canalizare în diverse moduri, iar cea mai comună versiune susține că turiștii care se întorceau din Florida aduceau pui de aligator ca suveniruri. Când animalele creșteau și începeau să-i deranjeze, proprietarii îi aruncau în toalete. În alte variante, legenda spune că aligatorii sunt mutanți rezultați din deversarea de deșeuri chimice în canalizare.
Legenda aligatorilor din canalizare a început să circule în anii ‘30 și a atins apogeul în anii ‘60 din secolul XX. Au existat chiar și presupuse „observări" de aligatori în canalizare.
Canalizarea este un loc întunecat și necunoscut, care a fost întotdeauna un teren fertil pentru mituri și legende. Unii au interpretat legenda ca pe o metaforă pentru teama de invazia „celorlalți" în spațiul urban. Aligatorii, ca animale sălbatice și periculoase, ar putea simboliza grupurile care ar amenința ordinea socială.
Studii sociologice au analizat constant modul în care acest mit a reușit să se impună, să dureze atâta vreme în conștiința americanilor și cum a reușit să influențeze percepțiile asupra metropolelor în general. Legenda aligatorilor din canalizarea din New York arată, încă o dată, cum frica și fascinația pot da naștere unor povești care, deși neverosimile, ne rămân în minte.
Citiți aici prima parte - Legendele urbane (I) - Fascinație și frică la timpul prezent.
***
Credit foto: mila del monte, pixabay
