Subiectul bioritmurilor umane în practica sportivă este unul care a atras de-a lungul timpului atenția antrenorilor, fiziologilor și psihologilor sportivi, întrucât corpul uman nu funcționează la capacitate maximă în mod constant, ci urmează cicluri biologice, hormonale și energetice regulate.
În lumea sportului de performanță, antrenamentul, nutriția și strategia sunt tratate cu maximă precizie. Dar există un alt factor, mai puțin vizibil, care poate influența randamentul unui sportiv: bioritmurile umane – acele cicluri biologice care modelează starea de energie, capacitatea de concentrare, coordonarea, și chiar rezistența la efort.
Deși astăzi avem aplicații și instrumente digitale pentru monitorizarea stării fiziologice, ideea de a corela performanța sportivă cu ritmurile biologice personale datează de peste un secol.
Încă din anul 1920, inginerul și matematicianul Alfred Judt a fost printre primii care au încercat să calculeze bioritmurile sportivilor. Folosind tabele și formule matematice, el a stabilit relații între data nașterii unui sportiv și data exactă a unei competiții, pentru a determina dacă sportivul se află într-o zi „critică” sau într-o perioadă favorabilă din punct de vedere fizic, emoțional sau intelectual.
Această abordare, deși simplă în aparență, a deschis drumul unei perspective alternative asupra pregătirii competiționale: nu doar cât și cum te antrenezi contează, ci și când concurezi – raportat la propriul tău ritm biologic. Deși controversate în anumite cercuri științifice, bioritmurile sunt folosite de unii antrenori și sportivi pentru planificarea calendarului competițional, ajustarea intensității antrenamentelor în funcție de zilele „critice”, sprijinirea autoreglării sportivilor prin conștientizarea ritmurilor proprii, identificarea unor patternuri între reacțiile emoționale și ciclurile bioritmice.
Tehnologia actuală permite calcularea automată a bioritmurilor pe baza datei nașterii, oferind grafice intuitive și interpretări rapide. Unele echipe folosesc chiar aceste date ca instrument complementar în deciziile privind odihna, înlocuirea sau motivația jucătorilor.
