În orașul Oran din Algeria, mai întâi șobolanii încep să moară; apoi, nici urmă de pisici. Oamenii se frământă, se întreabă. E epidemie de ciumă. Porțile orașului sunt ferecate, iar întreaga existență a locuitorilor săi, dată peste cap.
Vi se pare cunoscut?
Înseamnă că ați citit “Ciuma” lui Albert Camus.
Nici o asemanare cu vremea de pandemie pe care o trăim acum. Nu prea avem pisici.
Albert Camus, unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii, publica “La Peste” în 1947, la puțin timp după încheierea celui de-al doilea război mondial, o altfel de ciumă. De altfel, există și versiunea potrivit căreia romanul este o metaforă despre Rezistența franceză la ocupația nazistă. Camus lasă loc de interpretări, “boala” putând să stea într-o maladie propriu-zisă ori în capacitatea omului de a face față, de a surpraviețui. De fiecare individ în parte depinde modul cum se întamplă asta. Cum gestionează momentul, visând, opunându-se sau cedând; cum își privește sfărșitul. Lupta fiecăruia cu propria existență se întamplă în fiecare zi.
Vi se pare iarași cunoscut?
Albert Camus- el însuși având parte de un destin tragic, mort fiind într-un stupid accident de mașină la doar 46 de ani- ne-a lăsat moștenire o avere literară inestimabilă. Și un roman neterminat, pe bancheta din spate.
Școala filozofică de care aparține Camus este existențialismul. O noțiune pe care scriitorul francez nu a trădat-o niciodată, indiferent sub ce formă o exprima: în roman, în piesă de teatru, în eseu. “Străinul”, “Caligula”, “Mitul lui Sisif” sunt doar trei exemple.
Omul care a copilărit în sărăcie, a studiat cu ajutorul burselor, a iubit jurnalismul și…fotbalul, a refuzat premiul Nobel, ei bine, acest uriaș scriitor ne spune și azi că nimic nu este mai prețios decât viața. În plus, ar vrea să-l vadă pe Sisif fericit.
Albert Camus nu este doar autorul romanului “Ciuma”. E îmbucurător faptul că, acum, în vremuri de pandemie, e o carte căutată și citită.
Întoarcerea la valori se întamplă, de obicei, în momente de restriște, nu-i așa?
„– Dumneata ai dreptate, Rambert, ai întru totul dreptate, şi pentru nimic în lume n-aş vrea să te fac să te întorci de la ceea ce ai de gînd şi care mi se pare ceva drept şi bun. Trebuie totuşi să-ţi spun următoarele: nu este vorba de eroism în toate astea. E vorba de cinste. Este o idee care poate să te facă să rîzi, dar singurul mod de a lupta împotriva ciumei este cinstea.
– Ce este cinstea? zise Rambert, cu un aer deodată serios.
– Nu ştiu ce e în general. Dar în cazul meu ştiu că ea constă în a-mi face meseria.
– A! zise Rambert furios, eu nu ştiu care e meseria mea. Poate că într-adevăr greşesc alegînd iubirea.
Rieux îl privi pătrunzător:
– Nu, zise el cu putere, nu greşeşti.” (Albert Camus – „Ciuma”)
Ana-Maria Sandu
Foto: wikimedia commons
