„Ca un bulgăre de zăpadă rostogolindu-se de pe un deal, cuvântul ghetou, în decursul istoriei sale de mai mult de 500 de ani, a acumulat mai multe straturi de semnificaţii.” Daniel B. Schwartz
Istoria tristă a segregării rasiale din Statele Unite ale Americii nu a ajuns la final, după cum se vede şi din ultimele evenimente de peste ocean. Resentimente strânse de generaţii la rând au ieşit din nou la iveală. Şi oameni de pe toate meridianele au ieşit în stradă pentru a-şi manifesta şi ei dezaprobarea faţă de violenţă şi rasism.
Un articol din 2019 scris de scriitorul american Daniel B. Schwartz pentru revista Time atrăgea atenţia asupra modului în care „istoria urâtă a segregării rasiale din America a schimbat sensul cuvântului ghetou”. El arată cum utilizarea cuvântului „ghetou” a crescut în anii ’60 -’70 în Statele Unite, iar expresia „ghetou negru” a ajuns să eclipseze „ghetoul evreiesc”.
Daniel B. Schwartz este şi profesor asociat la Departamentul de Istorie și Studii Iudaice al Universităţii George Washington.
”Dar ce e de fapt într-un nume?”...se întreabă Schwartz într-o carte publicată tot în 2019, Ghetto: The history of a word – Istoria unui cuvânt, făcând o paralelă cu una dintre întrebările celebre din opera shakespeariană, cea a Julietei – „What’s in the name?”
Cartea este deosebit de interesantă şi urmăreşte nu numai traseul istoric al acestui cuvânt, de la prima sa utilizare până în zilele noastre, dar şi traseul semnificaţiilor sale, relevând faptul că puţine cuvinte sunt la fel de încărcate ideologic.
Lungul drum al cuvântului ghetou începea pe 29 martie 1516, atunci când Republica Veneţiană ordona exilarea tuturor evreilor din oraş pe o mică insulă din nord. Se pare că insula cu pricina era deja cunoscută sub numele de Ghetto Nuovo, termenul ghetto părând să provină de la verbul din veneţiană ghettare, a arunca. Locuitorii creştini din zonă primesc sarcina de a goli casele părăsite şi de a le bloca uşile şi ferestrele. Noua enclavă veneţiană a fost primul exemplu din istorie de „cartier evreiesc”, sau „stradă evreiască”. Termenul a fost reînviat în epoca fascismului, apoi a ajuns şi peste ocean, unde a fost asociat mai mult cu americanii de culoare decât cu evreii. În plus, acolo a căpătat valenţe noi, spune Schwartz, fiind folosit atât ca adjectiv, cât şi ca adverb („ghetto Jew”, „that’s so ghetto!”).
În cartea sa, Schwartz atrage atenţia asupra unui paradox, faptul că termenul ghetou a devenit mai răsunător în discursurile despre evrei, atunci când aceştia deja nu mai erau obligați să trăiască în ghetouri.
În articolul în care cercetează în ce fel segregarea rasială din Statele Unite ale Americii a schimbat semnificaţia cuvântului ghetou o menţionează şi pe scriitoarea americană de origine evreiască Marie Syrkin care, în 1964, spunea că „în experiența imediată şi istorică a evreilor, un ghetou nu este o metaforă; este o entitate din beton cu ziduri, furtuni și fără ieșire, cu excepția camerei de gaz.”
Într-adevăr…ce semnificaţii are cuvântul ghetou? „În funcţie de cum şi cine îl foloseşte, poate sugera în egală măsură pericol şi siguranţă, slăbiciune şi dârzenie, patologie socială şi solidaritate, o închisoare şi o fortăreaţă” scrie Daniel Schwartz.
Dar pe drumul de la cartierele destinate evreilor din Italia în Evul Mediu şi în timpul persecuţiilor fasciste, la tristele cartiere create de segregarea rasială din societatea americană, ghetoul s-a transformat şi într-un ghetou sufletesc – un gol dintr-un suflet plin cu suferinţă şi tristeţe.
Iar evenimentele din ultima perioadă sunt o răbufnire a „plinului” şi a „golului” din sufletul celor obligaţi să trăiască cu această povară. Nu există ghetouri exterioare fără ghetouri interioare.
„Ghetoul interior” despre care este vorba şi în cartea cu acelaşi nume a scriitorului Santiago H. Amigorena (apărută recent şi în traducere românească), o călătorie până în miezul Holocaustului, episod de coşmar din istoria umanităţii.
„Există, din când în când, evenimente care reînnoiesc ceea ce suntem capabili să ne imaginăm, care amplifică tărâmul posibilului până la limite pe care, înainte, nimeni nu crezuse că le putem atinge.”
Cu greu poate fi găsit un alt cuvânt care să poarte de-a lungul vremurilor o aşa încărcătură de amintiri şi o asemenea avalanşă de sentimente.
Autor: Cristina Dănilă
Grafică: Ioana Dănilă
