Capitala regională și cel mai mare oraș din vestul peninsulei Pelopones este Patras, orasul in care sunt cinstite relicvele Sf. Andrei, patron spiritual al Romaniei. Patras este renumit pentru susținerea unei scene culturale locale, activă în principal în artele spectacolului și literatură urbană modernă.
Orașul este împărțit în secțiunea superioară și cea inferioară, arii conectate prin drumuri și scări largi. Ano Poli, adică partea înaltă, este mai veche și mai pitorească, în timp ce Kato Poli, orașul de jos este articulat conform proiectului elaborat în 1858, în careuri bine delimitate de alei sau prin arterele principale.
Supranumit Poarta de Vest a Greciei, Patras are aproape 174 de mii de locuitori, ce trăiesc în aria urbană, ale cărei vetre pot fi identificate de istorici cu 4 milenii în urmă.
A fost Capitală Culturală Europeană în 2006 și evenimentele artistice presară nimbul unor celebrări profane la termene bine stabilite.
Fortăreața care domină zona rezidențială se află pe locul unor mai vechi fortificații și cetăți care au fost construite începând din secolului al VI-lea d.Hr. Primul castel a fost edificat de împăratul bizantin Iustinian I, după cutremurul catastrofal din 551, reutilizându-se materiale de construcție din structurile precreștine.
În folclorul local se spune că unul dintre artefactele găsite aici, cunoscut sub numele „Patrinella”, o fecioară, despre care se presupune că a fost transformată în bărbat în timpul vremurilor otomane, păzește orașul împotriva bolilor și plânge ori de câte ori moare un cetățean proeminent din Patras.
Asocierea cu Apostolul Andrei este organică aici, la răspântia între mări și ținuturi. Sacralitatea iradiază indiferent de partea din care te apropii de complexul catedralelor așezate mărturie peste milenii, pe locul în care a suferit martiriul propovăduitorul credinței creștine în primul veac d.Hr.
Vechea catedrală a Apostolului Andrei Cel Întâi Chemat a fost construită pe conturul unei biserici mai vechi care fusese ridicată pe ruinele unui templu dedicat zeiței Demetra la sfârșitul secolului al V-lea.
Un baldachin care marchează locul mormântului Apostolului Andrei și relicvariul care a adăpostit vremelnic fragmente din crucea răstignirii sunt urme palpabile ale trăirii spiritului evanghelic până la jertfă martiric. Biserica care conferă identitatea unică orașului Patras se află alături de vechea catedrala.
Temeliile bisericii au fost puse în 1908, ca urmare a preocupării regelui George I al Greciei, însă dificultăți generate de amplasamentul precar ca rezistență, cele două războaie mondiale și diferite crize economice au făcut ca inaugurarea să aibă loc abia în 1974. Alte etape ale construcției s-au desfășurat în 1985, în 1993 și finalmente în 2006.
Catedrala adăpostește capul Sf. Andrei Cel Întâi Chemat și fragmente din crucea pe care Apostolul a suferit martiriul. Aceste mari relicve au fost readuse la Patras prin bunăvoința Papei Paul al VI-lea din catedrala San Pietro de la Vatican în 1964.
Oraș cochet și liniștit, rupt parcă din altă lume, Kalavrita este o răspântie importantă a zonei muntoase aheene. Munții delimitează simbolic mărginimile urbei în timp ce toate se adună în zona centrală.
Locul era prețuit în antichitate ca spațiu propice pentru vânătoare; românii au apreciat valoarea strategică, în timp ce francii, bizantinii și otomanii s-au bucurat de abundența apelor care ofereau condiţii propice pentru așezări durabile.
Agia Lavra este una dintre cele mai vechi mănăstiri din Peloponez. Lavra a fost fondată de un confrate al Sf. Athanasios Athonitul, călugărul Evghenie.
Formă actuală a așezământului datează din 1950. În epoca de înflorire, viețuiau aici cam 1000 de călugări, iar schituri mai mici din apropiere se aflau întru ascultare față de acest loc ridicat la rang de mănăstire stavropighie, adică supusă direct patriarhului. Tezaurul mănăstirii este impresionant. Relicvele unui număr impresionant de sfinți. Alexios, omul lui Dumnezeu, Filaret cel Milostiv, Pantelimon, Paraskevi, Anargiry sunt scoase în procesiuni solemne cu ocazii speciale.
Cel mai vechi manuscris din bibliotecă, care are peste 3000 de volume, datează din 1502. Epitafuri, veșminte brodate cu fir de aur, evanghelii și lucrări sculpturale unice fac ca această lavraă să fie depozitara unui patrimoniu de importantă națională. Primul steag al neamului grecesc și al Greciei moderne se află la loc de cinste alături de amvon.
Drapelul revoluției grecilor din 1821 amintește de proclamarea declanșării revoltei împotriva otomanilor în ziua sărbătorii Bunei Vestiri.
Peștera lacurilor se află la 872 m altitudine. Din punct de vedere hidrologic, peștera poate fi împărțită în patru secțiuni, măsurând de la intrarea care se află la 83 m sub nivelul cel mai înalt al peșterii. Lungimea totală a peșterii este de aproximativ 2 km în formă de serpentină.
Deși partea uscată și orizontală de la începutul peșterii era cunoscută în vremuri foarte vechi, adâncimile au fost explorate pentru prima dată în 1964 de locuitorii comunității Kastria, cercetarea fiind finalizată în 1965 de către Asociația Greacă de Alpinism cu participarea speologilor greci și străini.
Cele 13 lacuri se succed, în timp ce zonele uscate alternează cu cele lacustre până la capătul culoarelor care acoperă o suprafață de 20.000 m2. Vizitatorul are șansa de a descifra morfologia particulară a unei peșteri care s-a format de-a lungul unei falii, acest lucru determinând îngustimea acesteia și tavanul foarte înalt.
Mega Spileo este cel mai vechi așezământ monastic din Grecia. Mănăstirea este situată de fapt într-o peșteră pe versanții vestici ai Muntelui Chelmos lipită de o stâncă, la o altitudine de 940 m. Complexul a suferit distrugeri de mare amploare în 849, 1400 și în 1640, când a fost reconstruit complet. Aparența aproape cubistă din zilele noastre este strâns legată de distrugerile naziștilor.
Se consideră că a fost fondată în anul 362 de frații tesaloniceni Simeon și Teodor, care, cu ajutorul păstoriței Euphrosyni, au descoperit în peștera de aici icoana Maicii Domnului pictată de Evanghelistul Luca. Simeon și Teodor, asceți care au trăit diferite perioade de timp pe Muntele Olimp, în Ossa și Pelion, la Muntele Athos și chiar în Țară Sfânta, au ajuns în acest loc în urma a numeroase vise și revelații prin care erau trimiși să găsească Icoană Fecioarei supranumită ulterior Megalospilaiotissa. Întruchipări vizuale sugestive și izvorul din care se adăpase o capra ce o condusese inițial pe păstoriţă Eufrosini în caverna unde era ascunsă icoană - sunt prețuite locuri de pelerinaj în această parte de Grecie în care semințele Evangheliei au fost sădite de Apostolii Pavel, Andrei și Luca.
Text şi foto: Cap Compas TVR
Producător Elena Dinu
Ediţia se difuzează sâmbătă, 7 decembrie, de la ora 2:00, la TVR Internațional
