Radu Găină v-a invitat să urmăriți "Paris torid", un documentar-eseu de televiziune din seria "Românii și lumea". Sâmbătă, 13 noiembrie, de la ora 19.30, la TVR 3.
De fapt, în anul acela, 1992, trupa de teatru studențesc "Ludic" din Iași ar fi trebuit să ajungă la Nantes la un festival care se ținea în luna martie. Totdeauna erau probleme însă cu obținerea vizelor de intrare în Hexagon și le-am primit taman la început de prier.
Ca să nu se piardă valoarea lor de întrebuintare, mai ales că intrasem în posesia lor destul de greu, după vreo câteva curse cu trenul accelerat Iași-Bucuresti la Consulatul Republicii Franceze, undeva lângă Piața Amzei, doamna Olga Târziu, o bună prietenă din dulcele târg a venit cu ideea salvatoare că putem călători în Franța, dar nu la Nantes , ci la Paris, și să dăm una sau două reprezentații cu "Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă" de Horia Lovinescu, un spectacol pe care îl jucam cu succes în sala studio de la Casa Studenților din Iași.
Zis și făcut. Așa am ajuns să adăstăm pe malurile Senei în casa unei personalități de seamă a exilului românesc. Se născuse la Vaslui, în interbelic, locuia în Neully sur Seine, și în casa lui se organiza un cenaclu literar unde participau nume mari din același exil românesc.
Leonid Mămăligă era unul din marii generoși ai lumii și a surâs, cred, când s-a trezit așa tam nisam, ca să nu zîc hodoronc tronc, cu niște studenți care erau convinși că sunt cei mai vestiți actori din univers. Unde mai pui ca nu prea aveam multe parale prin buzunare și foamea dădea uneori de-a dreptul. Domnul Mămăligă ne-a cazat, ne-a omenit, ne-a citit într-o dimineață dintr-o carte scrisă de domnia sa, "Poveste cu țigani" , numele de scriitor al gazdei noastre era L. M. Arcade, era și regretatul Nicolae Dabija din Basarabia cazat în ospitaliera casă a binefacătorului nostru, și prin relațiile pe care le avea în orașul Luminilor, domnul Mămăligă ne-a facilitat să dăm reprezentația noastră studențească în biblioteca Misiunii Catolice Italiene din Paris. Leonid Mămăligă. a mai dat niște telefoane și ne-a găsit și spectatori de top, printre aceștia fiind și domnul Matei Vișniec.
Am revenit în capitala Franței în Anul Centenar pentru filmări la seria "Unirile Românilor" și în orice locație al acestui oraș unic pe care l-am străbătut în vara toridă al acelui an, am simtit că duhul lui Leonid Mămăligă. mă însoțeste într-un labirint al memoriei afective îndatorată generozității unei personalități care mă făcuse să cunosc vraja unei metropole ce-și prefiră semeția în Timp și dincolo de curgerea hipnotică a acestuia...
