În anul 2022, când se împlinesc 100 ani de la fabuloasa descoperire a tezaurului faraonului Tutankhamon, echipa ”Cap Compas” v-a invitat la o călătorie în Valea Regilor. Sâmbătă, 14 mai, de la ora 12:30, pe TVR2.
Nilul oferă sentimentul că te afli la margine de lume, dar și într-un colt de paradis ale cărui porți se deschid doar pentru cei aleși. Parca ar sta în loc mai mult decât preț de o privire marele fluviu pentru a povesti că pe malurile sale epopeea pământeană este aproape tot atât de impresionanta ca și făptuirile zeilor. Iar daca te așezi cu fața spre apus, o lume aproape ireală devine la fiecare pas drob de cunoaștere și zăgaz în fata uitării. Nilul este vama și frontiera deopotrivă.
Mergând spre Valea Regilor, călătorul se metamorfozează în participant la o procesiune a miturilor așezate prin fermitatea pietrei drept hotar în faţa trecerii timpului. În acest spațiu, între secolele al XVI-lea și al XI-lea înainte erei creștine, 8 dinastii egiptene și-a rânduit loc de veșnică odihnă. Nu mai puțin de 63 morminte sunt povești ale tot atâtor vieți de faraoni evocate ca un reper al civilizației universale.
Palate subterane ale veșniciei…astfel pot fi numite complexele funerare din Valea Regilor. În acest loc fugit irreparabile tempus pare a fi fost strâns în căușul munților. Planul de ansamblu al oricărui mormânt faraonic este asemănător ca structură…trei coridoare legate unul de celălalt pornesc într-o pantă ușoară de la intrare și până la camera mortuară, iar locul în care a fost îngropat faraonul Merneptah este o exemplificare a acestei tehnici de construcție și de amenajare a unui palat pentru veșnicie.
În nișele laterale era păstrat materialul funerar, iar o antecameră conducea la încăperea principală a mormântului unde sarcofagul era depus într-o cavitate săpată în stâncă. Fiind unul dintre faraonii celei de-a 19-a dinastii și al treisprezecelea fiu al faraonului Ramses II, Merneptah a urcat pe tron la senectute, având aproape 70 ani și ajungând la putere doar pentru că frații săi mai mari muriseră.
Cultul funerar continuă viață regelui defunct, iar acest spațiu numit în egipteană Biban el Moluk, ceea ce se tălmăcește ”Poarta Regilor”, este un superlativ al exprimării vieții religioase a egiptenilor. În pragul Porții Apusului, muntele adăpostea speranțele mereu reînnoite într-o viață veșnică, articulată prin magia formelor, a culorilor și a cuvintelor codificate în hieroglife.
Mormântul faraonului Ramses al IX-lea dezvăluie un univers populat de zei și de călăuzitori care-l conduceau pe defunct spre înveșnicire. Cel mai longeviv faraon al celei de-a 20-a dinastii, monarh care a știut să se facă respectat prin omagierea înaintașilor și prin câteva lucrări monumentale, a fost îngropat în acest spațiu, însă ulterior mumia sa a fost strămutată. Coridoarele și sălile acoperite cu basoreliefuri pictate și cu inscripții configurează cadrul măreț, magic și multicolor al vieții veșnice.
Descoperirea mumiei, a sarcofagului și a tezaurului funerar aparținând faraonului Tutankhamon este considerată unul dintre cele mai importante momente ale arheologiei lumii moderne. În răstimp de 10 ani după deschiderea mormântului, nu mai puțin de 5000 de obiecte au fost aduse la lumină rând pe rând din tainița numită KV 62 din Valea Regilor.
Trecerea din valea regilor către impunătorul templu funerar din Deir el-Bahri aduce în prim plan destinul de excepție al uneia dintre puținele femei faraon din istoria egipteană-regina Hatshepsut.
Fiică a faraonului Tutmes I și soția lui Tutmes II, Hatshepsut a așezat vad în albia vremurilor cu ajutorul unui mare arhitect egiptean care i-a fost mentor apropiat din vremea adolescentei și până la moarte. Senenmut a fost mintea din spatele spectaculoasei opere de construcție care a durat 22 de ani din domnia în pace pe care i-a petrecut pe tron ”cea dintâi dintre femeile nobile”, căci așa se tălmăcește numele Hatshepsut.
Templul funerar căruia i se mai spune și mănăstirea din Nord este zidit în întregime din piatră. Edificiul susținut de mai multe coloane, proiectat de Senenmut, consilierul regal și arhitectul curții faraonului, iar conform unor consemnări și tată al unuia dintre copiii reginei, avea rolul de glorificare a femeii Hatshepsut, dar și a zeului Amon.
Pornind de la structura unui edificiu construit în amintirea lui Mentuhotep al II-lea, suveran din cea de-a XI-a dinastie care a reușit reunificarea Egiptului, arhitectul Senenmut a reușit să ridice o structură cu terase, colonade și curți interioare care se înălța până la aproape 100 m deasupra nivelului pasajului de la intrare. Terasele erau legate prin pasaje de trecere mărginite de grădini cu plante exotice. Este respectată structura arhetipala a templului egiptean tradițional în care sunt aliniate precum o punte spre lumea zeilor sala hipostilă, capela și sanctuarul.
Cel mai mare templu funerar din Egipt se află la Medinet Habu. Din perspectiva arhitectonică, ansamblul de la Medinet Habu se impune printr-o configurație orientală care înglobează, alături de diferite altare, și un palat. Poarta de la intrare se numește migdol și este proprie fortificațiilor asiatice.
Băi, săli de festivități, estrada pentru tron, locul haremului, fereastra aparițiilor care îngăduia faraonului să privească procesiunile și să asiste la sărbători….toate definesc o lume particularizată în comparație cu alte temple care aveau funcție exclusiv rituală. Faraonul Ramses al III-lea și-a ridicat aici lăcaș de glorie pentru veșnicia de sub atingerea soarelui, deși mormântul său se află la doar câțiva kilometri, în Valea Regilor.
Pereții de la Medinet Habu spun povestea zilelor de glorie ale unui imperiu demult apus. Templul de la Medinet Habu are 7000 m2 de sculpturi așternute pe ziduri, iar hieroglifele și reprezentările esențiale sunt atât de adânc săpate în piatră, încât nici un urmaș al lui Ramses al III-lea nu a putut șterge din memoria pereților faptele și gândurile marelui Ramesid. Nu mai puțin de 3 săli hipostile și 2 curți cu porticuri și stâlpi osiriaci conduc spre sanctuar. Din cei 86 000 de slujitori recenzați în templele tebane în timpul lui Ramses III, aproape 63 000 își desfășurau activitatea pentru prosperitatea vieții de la Medinet Habu.
Epoca lui Ramses III, încoronată de incursiuni și victorii militare, pare să își fi pus amprenta și în configurația arhitectonică a acestui ansamblu. Importanța istoriografică a acestui ansamblu este legată și de faptul că putem găsi aici reprezentări elocvente despre legăturile egiptenilor cu alte popoare și culturi.
Mai este iterată în acest spațiu și instituția adoratoarelor divine ale lui Amon prin capele ridicate în onoarea prințeselor Amenirdis, Shepenupet și Nitocris. Spre deosebire de alte temple, Medinet este apărat precum o fortăreață. Ziduri de cărămidă groase de 6 m și înalte de 12 m ocrotesc complexul din necropola tebană, iar crenelurile și turnurile arată rosturi mai pragmatice ale construcției, cum ar fi acela de centru de rezistență în fața oricărei amenințări. În tentativa de reinstaurare a autorității regale în fata sacerdoților, marele faraon Ramesid a reușit să facă din Medinet Habu, care era și templu a lui Amon, un substitut al Karnakului.
***
Producător: Elena Dinu
