Unii copii vorbesc fără oprire, pun zeci de întrebări pe zi și își povestesc fiecare experiență. Alții răspund doar atunci când sunt întrebați, evită conversațiile mai lungi sau preferă să comunice prin gesturi, chiar dacă aud perfect și înțeleg tot ce li se spune. Pentru părinți poate fi dificil de observat diferențele dintre un temperament mai rezervat și dificultățile de comunicare, mai ales atunci când limbajul pare dezvoltat pentru vârsta copilului. Află mai multe din rândurile care urmează!
Lipsa conversației nu înseamnă întotdeauna lipsa limbajului
Există copii care cunosc foarte multe cuvinte, construiesc propoziții corecte și răspund fără probleme la întrebări simple, însă evită aproape orice conversație spontană. În loc să povestească ce au făcut la grădiniță sau să inițieze un dialog, răspund prin unul sau două cuvinte și încheie rapid discuția.
Comunicarea nu se rezumă la pronunție sau vocabular, iar inițierea unei conversații, schimbul de replici, exprimarea emoțiilor și adaptarea limbajului la persoana din față sunt abilități care se dezvoltă treptat și pot ridica semne de întrebare chiar și atunci când copilul vorbește corect. Pentru a evalua o posibilă tulburare de limbaj si comunicare a copilului tău, poți să faci o programare la Atelier PSY, unde găsești specialiști în logopedie.
Felul în care comunică spune mai multe decât numărul cuvintelor
Unii copii vorbesc mult despre subiectele preferate, însă își pierd interesul imediat ce discuția se îndreaptă într-o altă direcție. Alții răspund doar la întrebări directe și rareori pun întrebări la rândul lor, chiar și în situații care le trezesc curiozitatea.
La fel de important este modul în care copilul urmărește o conversație. Contactul vizual, reacția la expresiile celorlalți, capacitatea de a aștepta rândul la vorbit și interesul pentru schimbul de idei sunt detalii care completează imaginea dezvoltării comunicării.
Timiditatea și dificultățile de comunicare nu sunt același lucru
Un copil timid poate avea nevoie de mai mult timp pentru a se simți confortabil într-un grup nou, însă, după ce capătă încredere, începe să vorbească, să glumească și să participe la discuții. În mediul familiar, conversațiile au loc natural, iar părinții nu observă dificultăți importante.
Situația este diferită atunci când evitarea conversațiilor apare aproape în orice context, inclusiv acasă, în familie sau alături de persoane apropiate. Dacă răspunsurile sunt foarte scurte, inițiativa lipsește aproape complet, iar copilul pare dezinteresat de dialog, merită analizat modul în care comunică.
Când este bine să ceri o evaluare
Nu există o vârstă la care fiecare copil trebuie să vorbească în același fel, însă anumite semnale merită urmărite cu atenție. Dacă evitarea conversațiilor persistă luni întregi, dacă profesorii sau educatoarea observă aceleași dificultăți și dacă acestea influențează relațiile cu ceilalți copii, este momentul să cauți explicații.
O evaluare logopedică analizează mult mai multe aspecte decât pronunția sunetelor. Specialistul urmărește dezvoltarea limbajului, capacitatea copilului de a înțelege și de a transmite mesaje, felul în care participă la conversații și modul în care comunicarea influențează activitățile de zi cu zi.
Uneori, dificultățile de comunicare au o cauză care trebuie înțeleasă
În spatele evitării conversațiilor se pot afla explicații foarte diferite. Pentru unii copii este vorba despre întârzieri în dezvoltarea limbajului, pentru alții despre anxietate, experiențe dificile sau dificultăți care influențează interacțiunea socială încă din primii ani de viață.
În anumite situații, specialistul poate recomanda investigații suplimentare pentru a exclude tulburări de neurodezvoltare, inclusiv sindromul Asperger. Identificarea cauzei schimbă complet direcția intervenției și permite alegerea celor mai potriviți pași pentru dezvoltarea copilului.
Faptul că un copil vorbește puțin nu înseamnă automat că există o problemă, însă comunicarea înseamnă mult mai mult decât rostirea corectă a cuvintelor. Modul în care inițiază conversații, răspunde celor din jur, își exprimă emoțiile și participă la dialog spune adesea mai multe decât numărul replicilor dintr-o zi.
Atunci când aceste dificultăți persistă și încep să influențeze viața de zi cu zi, o evaluare făcută la momentul potrivit poate aduce explicațiile de care familia are nevoie și poate deschide drumul către cea mai bună formă de sprijin.
Sursa foto: Ștefan Popescu
