Mă gândeam să încep editorialul din această dimineață spunând așa: “O nouă săptămână în izolare….” Însă când am tastat cuvântul izolare m-am oprit brusc. M-am oprit pentru că m-am întrebat dacă suntem izolați cu adevărat.
Sigur - făcând acum o paranteză - toți cei ce suntem nevoiți să ne protejăm părinții și bunicii prin lipsa noastră fizică, suferim, dar suferim cu un scop. Acela că prin această absență impusă avem grijă, de fapt, de viețile lor.
Apoi, dacă ne gândim bine, această ședere la domiciliu ne-a deschis, mai mult ca oricând, ușa către tot ceea ce ne înconjoară. Și ne-a sporit atenția asupra propriei noastre prezențe.
Gândiți-vă ce s-a schimbat în voi de acum o lună și până în prezent. Gândiți-vă câte lucruri bune ați făcut în această perioadă. Lucruri pe care le-ați amânat mereu și pentru care, iată că acum, în aceste zile suspendate în timp, v-ați găsit timp să le duceți la îndeplinire. Și nu-i așa că aceste lucruri onorate, țin de propria voastră persoană? Că majoritatea dintre acestea erau de fapt pentru sufletul vostru?
Și atunci, cred că cel mai potrivit cuvânt în această perioadă nu este “izolare”, ci “intimitate”. Pentru că numai în intimitate reușim să accedem la lucruri ce țin de interiorul nostru, de bucuria noastră sufletească. Și doar atunci avem timp pentru noi.
Am prieteni care mi-au spus extaziați că s-au redescoperit, că au făcut atât de multe lucruri în aceste zile… Au citit, au scris, au compus, au urmat o serie de cursuri online, au organizat demersuri virtuale spectaculoase, au vorbit la telefon mai mult ca oricând cu părinții și bunicii, au cântat și, cel mai important, i-au ajutat de la distanță pe alții.
Unul dintre acești prieteni extraordinari, minunatul dirijor Gabriel Bebeșelea, pasionatul detectiv enescian - cum îmi place mie să-l numesc, pentru că a reușit să descopere în ultimii ani noi partituri enesciene necunoscute – este unul dintre oamenii despre care aminteam mai sus.
Îmi scria cu multă emoție săptămâna trecută că pregătește ceva minunat în plan muzical. Că alături de alți colegi din lumea întreagă (cu precădere alături de European Union Youth Orchestra), lucrează la un proiect online, de solidaritate, dedicat muzicienilor independenți. Astfel, timp de 14 - 16 ore pe zi, preț de câteva zile, a stat la computer să îi coordoneze muzical pe toți cei implicați.
Proiectul se numește “Better Together Global Orchestras Network” și subliniază cele mai înalte valori ale iubirii, prieteniei, creativității, solidarității și unității, reflectate în muzică.
Acest proiect a reunit peste 140 de muzicieni de pe toate continentele. Peste 50 de muzicieni români din Musica Ricercata, Corul Filarmonicii de Stat „Transilvania” și Corul de Copii al Radiodifuziunii Române, s-au alăturat Orchestrei de Tineret a Uniunii Europene (foto), Orchestrei de Tineret a Canadei şi a Rusiei, Orchestrei Naționale de Tineret din Singapore, Filarmonicii din Macedonia de Nord și Corului de copii “La La Play” din Moldova, formând un organism muzical unitar fără a-și părăsi locuința, îndemnând la unitate prin distanțare socială.
“Doar dacă ne ajutăm unii pe alții, criza aceasta va trece cu bine. Am lucrat cu migală timp de 5 zile doar ca să punem sunetul fiecărui muzician care s-a înregistrat cu propriul telefon. Și am primit cu 50 de clipuri mai mult decât ne așteptam, din țări absolut surprinzătoare: Kenya, Cuba, Africa de Sud… Este fantastic ce se întâmplă. Tocmai din acest motiv am ales “Odă bucuriei” (din Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven), unde Friedrich Schiller scria atât de frumos: Toți oamenii devin frați. Îmbrățișați-vă, milioane!” – mi-a spus emoționat pe messeneger-ul de facebook, Gabriel Bebeșelea.
Menirea acestui demers este ca fiecare orchestră parteneră să dezvolte în țara sa proiecte în mediul online, pentru a-i putea ajuta pe toți muzicienii independenți. Totul converge spre pregătirea acestor platforme online de concerte, care ar trebui sa fie 100% funcționale în lunile mai - iunie.
Absolut lăudabil. Iar eu aș mai adăuga că realizarea aceasta extraordinară este demnă de o reverență adâncă și că trebuie să o luăm drept exemplu. Pentru că Gabriel Bebeșelea ne-a demonstrat că fiecare zi poate fi transformată într-o veritabilă odă a bucuriei de a fi și de a face fapte bune. Atât pentru noi cât și pentru ceilalți.
Chapeau, Gabriel Bebeșelea!
Valentina Băinţan
