Sâmbătă, 2 octombrie, de la ora 16.00, la TVR 3, Oana Lazar v-a invitat să urmăriți documentarul "Octavian Ionescu - Memento Subiectiv".
În iulie 1944, în biroul consular de la Berna, tânărul profesor Octavian Ionescu de la Facultatea de Drept din Iaşi cere documentele de reîntoarcere în ţară: pentru el, pentru soţia sa de origine helvetă şi pentru cei trei copii ai lor, Lucian, Ilinca şi Gabriel.
Vespasian Pella, marele jurist, îl priveşte cu uimire şi îi spune să rămână la adăpost, în Elveţia.
„Unde te duci? Or să-ţi taie ruşii capul.”
„Mă aşteaptă studenţii mei de la Iaşi.”
Și a plecat. A intrat în ţară la 23 august 1944, cum arată ştampila pe o filă de paşaport.
Nu e un scenariu de film, e chiar viaţă. Octavian Ionescu s-a născut în 1901. Era ultimul din cei nouă copii ai preotului din Vorniceni, Botoşani. A absolvit simultan, la Iaşi, cu licenţă, Facultatea de Drept şi Facultatea de Filosofie. Dar audia şi cursurile de la Litere ale lui Garabet Ibrăileanu. A plecat pentru studii doctorale şi a răbdat de foame ca să-i ajungă banii pentru cărţi şi spectacole de teatru. A obţinut Medalia de aur la concursul tezelor de doctorat de la Sorbona în 1931. „La notion de droit subjectif dans le droit privé” a fost o cercetare de mare noutate la acea vreme. A fost bursier Rockefeller şi Humboldt în Germania, de unde s-a întors profesor la Iaşi, însurat deja cu o fată din Elveţia, Rica Cecile, profesoara de literatură şi ea.
A fost membru în Consiliul legislativ al ţării din 1933 şi până la abdicarea regelui.
În 1950, la doar 49 de ani, în zenitul carierei sale şi în plină putere creatoare, Octavian Ionescu a fost dat afară din Universitatea ieşeană. A fost în lotul celei din urmă epurări.
Întreaga istorie a familiei Ionescu o spunem în documentarul MEMENTO SUBIECTIV: Octavian Ionescu.
***
Realizator Oana Lazar; imagine Relu Tabără; montaj Dragos Brehnescu
