Campania umanitară „Împreună facem bine”, lansată de Televiziunea Română” în urmă cu 3 săptămâni, a avut un impact deosebit în rândul publicului: 280.000 de euro, în conturile puse la dispoziție de Crucea Roșie și UNICEF, 10 tone de produse și 70.000 de euro în asigurări obligatorii pentru sinistrații din Galați și Vaslui.
Campania „Împreună facem bine” s-a încheiat, iar ajutoarele strânse în cortul instalat în curtea TVR au ajuns la sinistraţii. Cei care doresc să se implice în continuare și să îi sprijine pe oamenii greu încercați din județele Galați și Vaslui pot să doneze bani în conturile Crucii Roșii Române sau prin intermediul numărului pus la dispoziţie de UNICEF.
În noaptea dintre 13 și 14 septembrie, inundațiile loveau cu furie în mai multe localități din județele Moldovei. În doar câteva ore s-au înregistrat precipitaţii cât pentru un an întreg, iar viitura a măturat zeci de sate. Șapte oameni au murit și mii de gospodării au fost distruse, după inundațiile catastrofale de la mijlocul lunii septembrie.
Imaginile apocaliptice au rămas încă vii în amintirea echipei Televiziunii Române, jurnalistul Alex Costache, cameramanul Alexandru Ungureanu şi şoferul Dorel Oancă, care a transmis pentru telespectatori din zonele calamitate.
Despre groaza trăită în acele momente, dar și despre planurile de viitor ale locuitorilor din zonele inundate, a vorbit într-un interviu jurnalistul Alex Costache.
Ai văzut dezastrul inundațiilor la câteva zile după viitură. Cum arătau localitățile afectate?
Prima impresie a fost una apocaliptică. Imaginaţi-vă că în Costache Negri, spre exemplu, aluviunile aduse de viitură aveau jumătate de metru. Oamenii au fost nevoiţi să facă pârtie, să facă alei la propriu prin noroiul din curţi şi case aşa cum faci pârtie prin zăpadă. Şi e vorba de aluviuni periculoase pentru că erau infestate cu cadavre de animale. În unele zone din Cudalbi, viitura a avut şi trei metri şi vă puteţi imagina cum aratau străzile, curţile şi casele. Era jalea de pe lume, după cum s-a exprimat o localnică.
Ați mers prin școli și grădinițe. Care era situația acolo? Copiii mai merg la școală? Mai au rechizite, cărți?
Şcolile erau redeschise, chiar dacă unele funcţionau în alte sedii. Doar în Costache Negri, şcoala era închisă. Copiii nu mai aveau rechizite sau manuale.
Sunt sigură că ai auzit de la localnici multe povesti impresionante...
M-au impresionat multe femei în vârstă care plângeau de ţi se rupea sufletul. Spre exemplu, tanti Maria din Cuza Vodă, de 85 de ani, era singură când a venit apa în casă. S-a urcat întâi pe sobă, apoi pe o masă şi s-a ţinut cu mâinile de două bare de la fereastră. Aşa a stat toată noaptea până a doua zi când a fost salvată de pomperi din apa care ajungea în casă până la brâu. Ca să fie tot tacâmul, când s-a întors acasă, după ce s-au mai retras apele, un câine speriat din vecini a muşcat-o de mână.
O altă doamnă, Maria din Cudalbi, povestea cum s-a urcat pe o masă care a început să plutească. A salvat-o fiul ei, care a urcat-o în pod. Povestea că în momentul în care a ajuns în pod, a rămas înmărmurită şi nu a mai putut să scoată niciun cuvânt mai bine de o oră. Jos în curte şi în casă era - după cum s-a exprimat – „Dunărea”, viitura ducea butoaie, mese, animale, se auzea un vuiet îngrozitor.
Iar domnul Nicu din Costache Negri s-a urcat în pod unde a stat cu familia mai bine de 12 ore. Chiar dacă e un munte de om, domnul Nicu are diabet şi nu mai avea la îndemână insulina. Au trecut 12 ore de groază. Povestea că a scos batista în afara podului să se ude de la ploaie şi îşi tampona faţa asudată.
Cum se descurca acum oamenii din zonele sinistrate? Sunt mai optimiști în ceea ce privește viitorul? Se gândesc sa se mute?
E limpede că mai ales cei în vârstă nu se pot descurca singuri. Tanti Maria din Cuza Vodă nu avea cum de una singură, la cei 85 de ani ai săi, să scoată noroiul la lopată din casă şi curte. Fetele ei sunt la Galaţi, bolnave, una dintre ele de cancer. Aşa că bătrânica era singură şi neajutorată. Oamenii erau deznădăjduiţi şi confuzi, Spuneau că ar trebui să se mute din zonele inundabile, dar nu au bani să îşi construiască alte case.
Fotografii: Dorel Oancă
