Pe 18 iulie 1976, o fetiţă de 14 ani uimea lumea sportului cu o performanţă greu de egalat: nota 10 „absolut” la Jocurile Olimpice de Vară de la Montreal. Afişajul electronic nici nu era programat să arate nota 10, aşa că pe ecran a apărut nota 1.00. Nadia Comăneci obţinea, la această ediţie a Jocurilor Olimpice, de şapte ori scorul perfect, câştigând trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și una de bronz (sol).
De atunci, gimnasta din Oneşti a intrat în istorie drept prima sportivă cu un exerciţiu perfect.
Probabil că niciun alt comentator nu ar fi reuşit să transmită mai bine decât Cristian Ţopescu emoţia care plutea în atmosfera de la Montreal. Vă invităm să urmăriţi, în materialul de mai jos, cum anticipa comentatorul român lupta pentru medalii şi a treia notă de 10 obţinută de Nadia, la paralele, aparatul ei preferat.
Nadia Comăneci - NOTA 10 la paralele (Montreal '76)
Dacă bârna este un aparat de care „fug” majoritatea gimnastelor, pentru Nadia, la Montreal, ea nu a însemnat decât un alt pas către titlul olimpic şi un nou scor perfect.
Nadia Comăneci - NOTA 10 la bârnă (Montreal '76)
În cartea sa „Nadia”, Ioan Chirilă a găsit cele mai potrivite cuvinte care să exprime ce a însemnat Nadia Comăneci pentru gimnastica mondială:
„Nadia a fost un moment unic în istoria gimnasticii. Cu ea se încheie epoca de vis a gimnasticii. Tot ce urmează sunt mici capodopere tehnice cărora le lipseşte însă farmecul inegalabil al fetei din Oneşti”.
Felicitări, Nadia Comăneci!
