E prea mare pauza... nu am ieșit nicăieri, am respectat tot ce s-a spus, dar în curând o să plec la țară.
Îmi este foarte greu să stau acasă știindu-mă activă tot timpul, pentru că sunt un slujitor al cântecului popular care-mi place să fiu pe scenă, să fiu în preajma publicului, să mă bucur de aplauze și să dau tot ce pot eu mai bun și frumos prin cântecele mele.
E prea mare pauza... nu am ieșit nicăieri, am respectat tot ce s-a spus, dar în curând o să plec la țară, pentru că acolo este cel mai minunat loc pentru mine, la Ireasca, jud. Galați.
În această perioadă am vorbit la telefon cu cei mai dragi sufletului meu: cu Sofia Vicoveanca, Mirabela Dauer, Fuego, Irina Loghin și mai ales cu Elisabeta Turcu, și mă bucur să îi știu sănătoși, pentru că la oricare dintre noi ne este greu. Am considerat această perioadă ca o vacanță, m-am odihnit, însă m-am gândit că sunt cazuri foarte grave, oameni care nu mai au un loc de muncă, alții care sunt bolnavi, alții care nu au ce mânca.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că sunt sănătoasă și că pot să fiu alături de fata mea și de nepoata mea... ce mi s-a întâmplat acum nu s-a întâmplat în 57 de ani de cântec, ca să fiu cu familia mea atâta timp.
Eu am fost mereu pe drumuri, de Paște, de Crăciun sau Anul Nou, am fost alături de public, de români, de aceea consider publicul o a doua familie. Să-mi iertați lipsa de modestie, dar eu când sunt pe scenă, simt că mor... acolo... văd cum mă aplaudă publicul și ce bine sunt primită, mă bucur că la vârsta mea de 75 de ani, sunt încă iubită de lume... și aceasta mă obligă să aduc cântece noi să nu mă las să trăiesc din amintiri.
E mulțumitor și onorant să merg în continuare și să pun sufletul în dragul meu de cântec pentru public.
***
„Hai Catrină și ne-arată / Cum jucai când erai fată!”
Cu acest șlagăr își începea recitalul, marea cântăreață Mioara Velicu, la Sala Palatului Național din Chișinău, în decembrie 2019, unde i s-a înmânat Trofeul ’’Potcoava de aur’’, în semn de recunoaștere și prețuire pentru întreaga sa carieră. Peste 3 mii de oameni au cântat la unison cu artista și cu toții erau în picioare, aplaudând cu multă bucurie. Distincție mai mare ca aprecierea publicului nu cred că există.
Sunt oameni asupra cărora trecerea timpului nu are nicio putere, fiind doar un spectator al etapelor din spectacolul vieții. Printre acești oameni se numără Mioara Velicu, „Catrina” cântecului moldovenesc.
Una dintre cele mai interesante și remarcabile voci ale Moldovei, își păstrează cu mândrie rădăcinile în satul Ireasca, jud. Galați, chiar dacă a colindat țara-n lung și-n lat cu cântecul său, inima ei a rămas tot acolo la valorile satului tradițional. A încântat generații prin frumusețea și originalitatea stilului interpretativ, a cucerit publicul și din alte domenii muzicale, având concerte extraordinare cu Ștefan Bănică sau cu Andra. La Cluj, peste 11 mii de spectatori cântau „Hora bătrânească’’ împreună cu Mioara Velicu și cu Andra.
În toți anii de carieră, Mioara Velicu a fost într-o competiție continuă cu ea însăși, realizând performanțe mari, atât în plan repertorial cât și vocal, căutând mereu să vadă bucuria în ochii publicului său.
Autor: dr. Maria Tănase Marin
