Interviu realizat în cadrul Campaniei „Cu România în suflet”.
S-a născut la Iași și viața Marioarei Vișan a fost alcătuită din cărți. Cărțile pe care le citea, pe care le oferea, pe care le scria, pe care le sugera tinerilor dornici să descopere lumea din spatele cuvintelor. Viața ei a purtat-o în Italia, iar cărțile au urmat-o, cum era și firesc.
„Am locuit în Iași până la vârsta de 55 de ani. Copilăria mea a fost cea a unui copil care a crescut în lipsuri și care a fost mai mult un autodidact, părinții neavând posibilitatea să îmi ofere o copilărie fericită. De aceea nu îmi amintesc prea des de acea perioadă. Mi-am completat studiile la seral, fiind obligată de tatăl meu să merg la muncă pentru a rotunji veniturile familiei și așa destul de mici. În adolescență m-am angajat la Cooperativă de Artă Populară și Artizanat - Miorița unde am lucrat până la revoluție și unde am făcut voluntariat ca bibliotecar. Duceam cărți în secțiile de lucru și astfel am avut o legătură permanentă cu oamenii și mai ales cu cărțile. După revoluție, printr-o împrejurare fericită, am devenit bibliotecar școlar. Trebuie să vă mărturisesc faptul ca munca pe care am desfășurat-o cu elevii a fost cea mai frumoasă perioadă a vieții mele, cât am trăit în Iași.
Tot în această perioadă, am devenit membru al Asociației Universul Prieteniei, a cărei președintă este doamna Rodica Rodean și care a avut o influență decisivă în traiectoria mea literară. Cochetând cu poezia, la îndemnul și insistențele Doamnei Rodica Rodean, am publicat primul volum cu boabe de rouă din sufletul meu cum îmi place să numesc versurile mele, intitulat Anotimpul Culorilor.”
De la acea primă carte au trecut câțiva ani care au adus cu ei alte 10 cărți scrise cu drag. Din decembrie 2020, Marioara Vișan este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iași. Una din principalele realizări din viața sa este faptul că are un fiu, căsătorit cu o fată superbă cum îi place Marioarei Vișan să-și descrie nora. Cei doi au împreună cum băiat de 11 ani, de care bunica este tare mândră.
„Am ajuns în Italia în 2010, pentru a înlocui o prietenă pe o perioadă de trei luni, într-un post de badantă, ea urmând să revină în Italia”, își continuă povestea vieții sale Marioara Vișan. „Viața a vrut să fie altfel. În această perioadă și cea imediat următoare, s-au întâmplat multe lucruri, despre care, voi scrie, cândva, într-un roman. Pe scurt, am avut parte de o întâlnire, pe care destinul mi-a rezervat-o, cu Omul care m-a convins să iau viața de la capăt la 55 de ani.
Omul acesta al meu este Franco Lodi, și este cel mai blând, cel mai respectuos și minunat OM pe care l-a creat Universul! Avându-l alături, am reușit să realizez multe proiecte de promovare a culturii și tradițiilor românești în Italia. M-a susținut în toate demersurile culturale și sociale pe care le-am avut. Am organizat întâlniri culturale în diverse orașe din Italia și am constatat cu plăcere că italienii au fost interesați de cultura noastră. De fapt, eu, aici în Ivrea am un număr mare de prieteni italieni, mult mai mare decât de români” ne face părtași ai poveștii sale de viață Mariaora Vișan.
Peste tot pe unde merge în Italia, Marioara Vișan poartă cu mândrie ia românească și le povestește tuturor despre țara minunată în care s-a născut. Pe unii dintre ascultători îi convinge chiar să vină în România.
„Pentru mine este o mândrie să fiu româncă, să le dăruiesc italienilor din frumusețea spiritului de român autentic și trebuie să recunosc că mulți italieni apreciază cultura și tradițiile noastre. O dovadă sunt întâlnirile on line cu poeți și scriitori italieni, faptul că atunci când dăruiesc doamnelor italience o ie o poartă ori de câte ori participă la acțiunile noastre. Cât am activat în cadrul Asociației Universul Prieteniei din Iași, am realizat, la inițiativa președintei Rodica Rodean, duplex-uri culturale între Iași și diferite orașe din Italia, cum ar fi: Ivrea, Torino, Milano, Roma, organizând întâlniri culturale, la care au participat: poeți, scriitori, interpreți de muzică jazz, actori, jurnaliști, pictori, atât italieni cât și români. La Roma există o Asociație Cenaclul de la Roma, al cărei președinte este scriitorul Valeriu Barbu, care ne-a fost partener în acest proiect.
Apoi am realizat cu Editura Rediviva din Milano, de altfel cred, singura editura românească din aceasta parte a Italiei, coordonată de către doamna Violeta Poescu, o prezentare de carte la cea mai veche librărie din Milano, la Librăria Bocca din Galeria Vittorio Emanuele având invitat de onoare, unul din cei mari scriitori pe care România îi are la ora actuală (din punctul meu de vedere), Daniel Corbu.
Sunt doar câteva momente din tot ceea ce românii veniți în pribegie în Italia realizează pentru a purta spiritul românesc și cultura românească pe meleaguri străine” ne asigură, cu emoție, Marioara Vișan. ”Este modul nostru, al românilor, deci și al meu, al celor ce poartă în suflet arborele genealogic al străbunilor români, de a nu lăsa România să fie ponegrită de cei care nu o merită sau de cei care nu cunosc frumusețea plaiurilor noastre, istoria și cultura.”
Comunitatea de români din Torino și din toată regiunea este una destul de numeroasă. Dragostea pentru tradițiile românești și pentru cultura românească a legat și leagă românii aflați, cum spune Marioara Vișan, în pribegie.
„Despre comunitatea românilor din Torino, vă pot povesti foarte multe. Avem o bibliotecă a Asociației Frăția, președintă fiind doamna Aurelia Miriță. Biblioteca poartă numele marelui poet basarabean Grigore Vieru și o are ca bibliotecară pe inimoasa doamnă, Gherghina Tofan. În cadrul acestei biblioteci, pe lângă schimbul de cărți, realizăm și diverse spectacole sau prezentări de carte, la care sunt invitați și italieni. De asemenea, în Torino există o Federație a Asociațiilor Românești și Moldave, formată din 16 organizații. Fiecare din ele contribuie la promovarea României în spațiul italian, prin activități specifice: tradiții, dansuri populare, prezentări de costume populare și tot ceea ce ține de România.”
România este la o lungime de suflet și la o aruncătură de gând. De departe din străinătatea italiană devenită Acasă, România prinde alte contururi și dorul se materializează în trăiri care își găsesc exprimarea în versuri sau în lacrimi care cad, uneori, neștiute.
„România pentru mine este mama! Este țărâna în care acum se odihnește mama mea dragă. România este familia mea pe care am lăsat-o la Iași. România este școala, cerul albastru, câmpul cu maci sau cu narcise. România înseamnă prietenii, frumosul din suflet. România este parte din mine și eu din ea, partea aceea importantă, fără de care nu pot trăi” ne mărturisește , la final Marioara Vișan.
Interviu realizat de Aura Dobre – producător TVR Internațional
