Interviu realizat în cadrul campaniei „Cu România în suflet”
Maria Butuc este, de 10 ani, profesor de limba și literatura română la Liceul „Gheorghe Asachi” din Chișinău. Este membră a „Asociației Generale a Învățătorilor din România - filiala Republica Moldova” și a comunității digitale „Platforme educaționale online” care a ajutat-o să țină legătura cu românii din lumea largă, mai ales în ultimul an.
„Când am început să conștientizez lumea din jur, am înțeles că există o țară, România, în care, dacă aș pleca, m-ar înțelege lumea de acolo, deoarece oamenii de acolo vorbesc aceeași limbă și au aceeași cultură. Rămăsesem cu un soi de curiozitate să aflu mai multe despre limba romănă, despre cultura și oamenii ei, despre România, cea cu care formasem cândva un tot întreg. Respectiv, din acest motiv, dar și din marea dragoste față de graiul matern, am optat pentru facultatea de Litere, numai ca să am posibilitatea să descopăr misterele limbii, bogăția literară și culturală, astfel ca să o pot valorifica și transmite, prin studiere, generațiilor ulterioare. Literele au fost facultatea care a făcut posibilă întâlnirea cu cel care avea să îmi fie partener de viață, venit și el dintr-o familie de filologi! Așadar, viața mi se schimbase la 180 de grade, iar zilnic, în casa noastră, se discutau teme de limbă, istorie, neam ș.a.m.d.” ne spune Maria Butuc.
Dragostea de România este pentru unii dintre românii din Republica Moldova cu adevărat o zestre culturală primită de la părinți și de la bunici. Maria Butuc s-a născut cu puțin înainte ca Basarabia, cunoscută atunci sub numele de Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, să declare limba română ca limbă de stat și tot atunci – 31 august 1989 – conducerea țării a hotărât trecerea la grafia latină.
„Îmi amintesc povestirile adulților din familie care erau încântați de acest fenomen, întrucât țineau la origini, dar, în același timp, nemulțumirea altora, care, pentru mine, atunci vorbeau o limbă neînțeleasă, aflând, mai târziu, că era limba rusă”, își amintește Maria Butuc. „Parcă văd cum sora mea mai mare, elevă în clasa a IV-a, încerca să citească sau să scrie cu litere latine, deoarece, până atunci, învățase doar cu litere chirilice. Limba română fusese pe post de… Cenușăreasă. Ea devenise doar o amintire pentru unii din cetățenii Moldovei, iar cap de afiș era limba rusă. Fenomenul respectiv a fost cel care a lăsat sechele grave limbii, conștiinței, memoriei, percepției noastre asupra adevărului istoric. Ca urmare a acestor cauze, cetățenii Republicii Moldova au adoptat o exprimare schimonosită, consecințele căreia sunt resimțite până astăzi, iar pe umerii filologilor există o dublă responsabilitate, pe lângă cea didactică și aceea a fi promotori ai limbii literare românești în conformitate cu normele actuale.”
Anii au trecut și a fost posibil ca Maria Butuc din Basarabia istorică să ajungă, pentru prima data, în România, acea Românie despre care auzise atât de multe.
„Amintirea despre prima vizită în România este legată de ai mei… 18 ani, perioadă în care am vizitat Iașiul. Relativ târziu, ar spune unii, dar așa s-au creat circumstanțele că până atunci nu fusesem decât în tranzit. Țin minte sentimentul pe care îl resimțeam atunci când am rămas în mijlocul Iașiului, iar în jur auzeam oameni care vorbesc aceeași limbă pe care o cunosc și eu și își exteriorizează sentimentele, trăirile așa cum o făceam și noi, cei din Republica Moldova. Am remarcat aceeași cultură și modalitate de gândire, iar tot acest fenomen mi s-a părut de-a dreptul impresionant. Acest sentiment al fascinației, al prea plinului emoțional nu îl pot uita: să fii în… altă țară, dar să te simți acasă!”
Mulți dintre românii din țară sau din lumea largă cunosc destul de puține lucruri despre viața reală a comunităților istorice din jurul României. Maria Butuc are o soluție pentru această stare de fapt, deloc avantajoasă.
„ Deși instituțiile statului ar trebui să se implice mai serios în promovarea adevărului istoric, schimbarea nu trebuie așteptată să vină de la cineva! Fiecare dintre noi ar trebui, prin mijloace proprii, să promovăm adevărul istoric și lingvistic, să ne implicăm în diferite proiecte, să realizăm filmulețe cu informație reală și atât de necesară despre românii de pretutindeni și din jurul României. România, ca Patrie Mamă, trebuie să valorifice și să îmbunătățească acel sprijin în propagarea adevărului istoric și lingvistic, în ciuda unor grupări care încearcă, prin orice mijloace, să denatureze acest adevăr, afectând în mod vădit limba, cultura și istoria acestui popor”, este de părere Maria Butuc.
Maria Butuc este implicată, alături de colegele sale în tot felul de proiecte care au legătura cu români de pe ambele maluri ale Prutului și nu numai.
„Printre proiectele de suflet, din care am făcut și fac parte și care au ca scop unificarea, solidarizarea și viabilitatea neamului românesc, sunt cele inițiate de Dna Inspector școlar pentru geografie, istorie și științe socio-umane al IȘJ Olt, Dalia Cîrstea, datorita căreia mi-am împlinit un vis de a cunoaște români de pretutindeni. Astfel, prin intermediul proiectului De la Timok la Tisa și la Nistru, desfășurat în 2019 și cel ce astăzi e in deplină desfășurare Românii de pretutindeni am avut, am și voi avea posibilitatea, dar și oportunitatea de a comunica, de a colabora, de a cunoaște români din Ucraina, Serbia, Albania, Ungaria, Bulgaria România, Republica Moldova, care poartă tot ceea ce e românesc în suflet, în pofida faptului că sunt dincolo de hotarele României, iar, în foarte multe cazuri, acesta este un act de curaj și responsabilitate, într-un cuvânt e Dragoste, Dragoste de tot ceea ce e românesc. Din dragoste față de limba română, am creat o pagină pe Facebook, Picătura de limbă, care are ca scop valorificarea unei exprimări corecte, în conformitate cu normele actuale. Astfel, periodic, postez greșeli frecvente, atât la nivel scris, cât și oral, cu scopul de a îmbunătăți exprimarea tuturor celor ce vorbesc și simt românește.”
Am încercat să aflăm, spre finalul interviului, ce înseamnă România din suflet pentru Maria Butuc.
„ Pentru mine, România reprezintă sentimentul unei încrederi că nu ești singur, că nu ești abandonat. Ea devine un sprijin în protecția mea și a conaționalilor mei. Deși politic nu suntem parte integrantă a României, eu o simt aproape și o consider, pe bună dreptate, Patria-Mamă. Or mama adevărată este întotdeauna aceeași, nu o poți schimba!
Și ca să înțelegemi ce simte cu adevărat, Maria Butuc a scris câteva versuri ca parte integranta a interviului acordat: „Vreau să-mi arăt iubirea, frate,/Față de limbă și neam,/Deși în jur e nedreptate,/Dar fericit sunt că le am.//E-o datorie sacră-a noastră/De a iubi ce-i strămoșesc,/De a vorbi o limbă pură/De-a promova ce-i românesc./Trăiască limba românească,/ Trăiască sufletul român,/Să nu uităm de rădăcina noastră,/Căci apa curge, dar pietrele rămân.”
***
Interviu realizat de Aura Dobre – producător TVR Internațional
