Bianca Marcovici, născută Grimberg, a văzut lumina zilei la Iași și a publicat, până în prezent, nu mai puțin de 30 de volume: versuri, dar și proză ori pagini de jurnal.
Vă oferim un interviu realizat de Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional, cu poeta Bianca Marcovici din Israel care mărturisește:
"Nimeni nu-și uită cerdacul bunicilor, casa părintească sau cernoziomul, pământul negru, care a fost, aici, înlocuit cu nisip..."
***
Deși este o scriitoare care folosește exclusiv limba română, prof. dr. Lucian - Zeev Herşcovici din Ierusalim o consideră pe Bianca Marcovici drept "poeta generației noastre".
Poemele sale au fost traduse și tipărite în ebraică, germană, engleză și franceză, fiind publicate și în numeroase antologii literare, reviste culturale on-line sau periodice apărute cam peste tot în lume, din Australia și Noua Zeelandă până în SUA și Canada. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iași și a Asociației Scriitorilor Israelieni de Limba Română. Este dificil de enumărat toate premiile literare și diplomele primite în România, Israel, Germania sau ex-Iugoslavia.
În 2015, orașul Iași i-a conferit titlul de "Ambasador al poeziei", fiind declarată cetățean de onoare al urbei încă din 2001. Bianca Marcovici este stabilită la Haifa, are o familie mare și frumoasă și se mândrește cu cei opt nepoți.
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: După debutul editorial din 1985, au urmat repede alte două volume care v-au transformat într-un poet cunoscut al generației '80 ieșene, apoi ați cântat la vioară în Orchestra Comunității Evreiești, ați lucrat ca inginer proiectant în construcții, dar în 1991 ați decis să plecați în Israel. De ce? Și de ce ați optat să vă păstrați cetățenia română, pe lângă cea nouă, israeliană?
Bianca Marcovici: Cauzele sunt diferite, în primul rând fetele mele au fost, oarecum, atacate la școli pe linie antisemită, după 1989! Una dintre ele mi-a spus că se simte precum “gândacul” lui Kafka! Un alt motiv a fost acela că ne-am dorit să ne întregim familia, să fim alături de sora mea și de fratele meu! Așa că, soțul meu, un adevărat erou, împreună cu două fete, două mame și eu am pornit-o de la zero, la Haifa, făcând Alia în 1991! Atunci hotărâsem să rup legătura cu literatura, dar scriitorul Al. Mirodan, editorul revistei Minimum mi-a editat o carte de poezie, Revolta Sângelui, care a fost reeditată, apoi, și la Iași, la Editura Cronica. Mai mult, am fost primită în A.S.I.L.R. (Asociația Scriitorilor Israelieni de Limba Română) și încurajată de Sebastian Costin, Shaul Carmel, Sergiu Levin, Dan David.
Am reușit, după un an, să fiu primită și la Tehnion Haifa, unde m-am pus la punct cu ingineria, dând concurs la Societatea de Electricitate din Haifa. Am lucrat aici 22 de ani, iar soțul meu a reușit și el să lucreze tot aici, 17 ani, întreținându-ne familia, așa cum am scris, pornind de la zero curat, “analfabeți” cu diplome în buzunare, la vârsta de 40 de ani, eu, iar soțul meu, la 45 de ani!
Acum suntem pensionari! Deci se remarcă o dublă activitate, considerând că scrisul și cele 30 de cărți, plus premiile, constituiau doar un hobby la început, transformându-se treptat în altceva datorită situației țării noastre!
La întrebarea legată de dubla noastră cetățenie, vă răspund că eu și soțul meu avem pașapoarte românești, chiar am participat și la alegeri. Suntem foarte mulțumiți de Ambasada Română și de Consulatul General al României din Haifa care, acum, pe timp de pandemie, ne-a rezolvat o problemă birocratică.
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Dubla apartenență v-a urmărit, cred eu, în mai toate cărțile dvs. Aș vrea să ne vorbiți despre această prezență simultană în două spații spirituale și literare atât de diferite. Este evident acest lucru mai ales în ultimul volum de versuri, Curcubeu peste Haifa. Curcubeul dvs. poetic leagă malurile sau separă apele?
Bianca Marcovici: Curcubeul, după cum cred că știți, este de fapt un cerc… Malurile sufletului, metafora aceasta apare în cartea mea Opera Omnia, Editura Typo Moldova sau în Peste șapte coline, de la Junimea, unde eu răspund clar și poetic.
Pentru că nu avem spațiu îndeajuns, nu rezum acum ceea ce m-a determinat să scriu. Dar pot să vă mai spun că țin o rubrică, Paralele, la Gazeta românească din Israel, unde sunt jurnalistă de vreo 6 ani, revistă care circulă online. Alături de un colectiv select de scriitori și sponsorizând revista Izvoare a A.S.I.L.R., am încercat să fac cunoscută opera scriitorilor israelieni de expresie română.
Mai mult, la simpozioanele literare de la Neptun, unde am fost invitată de două ori, am mers pe aceeași linie, vezi volumul meu Întoarcerea cuvintelor, tipărit de Editura Cronica, carte lansată și televizată acolo!
În ebraică am fost tradusă de Tomy Sigler (traducătorul Luceafărului lui Mihai Eminescu), în limba germană de Radu Bărbulescu, în limba engleză de Luiza Carol, iar în limba franceză de George Astaloș.
Referitor la criticii care m-au receptat sau menționat în dicționare, nu pot să nu-l amintesc pe criticul Ioan Holban sau pe Mihai Botog-Bușeniță, Grette Tartler, Lucian Vasiliu, Nicolae Turtureanu, Adrian Graunfelds, Carol Isac. Chiar şi Nicolae Manolescu a scris la debutul meu editorial, în volumul Invocații, să cultiv BANALUL! Și așa am făcut.
Mentorii mei literari au fost Virgil Cuțitaru, Ioanid Romanescu, Cezar Ivănescu (care m-a invitat să citesc din cărțile mele la Iași, la Casa Pogor), Al Mirodan, Lucian Vasiliu (redactor al ultimelor două cărți de la Junimea). Nu aș vrea să uit de criticul Paul Cernat care mi-a prefațat elogios antologia de versuri Puțin blond cu mult farmec, apărută la Editura Hasefer în 2004. Deci este vorba de un curcubeu pe care l-am ancorat cu toată puterea mea DIPLOMATICĂ!
Acum sunt baby sitter, fac naveta la Rosh Hanihra și Cfar Saba ca să-mi ajut fetele şi pe cei 8 nepoți, pe timp de pandemie, fetele mele lucrând de acasă… Şi încă mai trăim, dar sincer să vă spun, ne-am comandat deja piatra de mormânt, ca să nu cadă problema asta pe capul copiilor!
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Sesizez în scrierile și în atitudinea dvs. o anume neliniște, o anume nerăbdare. De unde provine această neliniște, de pe care mal al sufletului dvs.? De ce vă este teamă?
Bianca Marcovici: Noi suntem mereu în război, suntem o insulă înconjurată de dușmani! Am prins războaiele din Orientul Apropiat, camera etanșă… În loc să fim ajutați, suntem scuipați de grupuri antisemite, pe facebook sau în lume! Avem o Țară cât Moldova, unde toate religiile se unesc la Ierusalim! Piatra noastră din Zidul Plângerii, cea de 6.000 de kg, plânge mereu, ne adună lacrimile!!!
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: În Israel urmăriți TVR Internațional?
Bianca Marcovici: Urmăresc TVR Internaţional, sunt abonată prin Hot, rețeaua de cablu de la noi. După aproape 30 de ani sunt pe recepție! Acum scriind cu un singur ochi…, celălalt suferind o comoție, vă doresc La Mulți Ani!, alături de puterea şi voinţa noastră de a supraviețui pandemiei și cerințelor sale. Trebuie optimism și răbdare!
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: În contextul în care TVR Internațional aniversează 25 de ani de la înființare, ce vă doriți de la canalul nostru?
Bianca Marcovici: Toate emisiunile le urmăresc cu plăcere, dar mai ales pe cele de artă și muzică sau agenda care cuprinde şi evenimentele organizate de ICR Tel Aviv (Diasporadar se numește emisiunea). Dar realitatea este că noi nu prea existăm pe harta ICR Tel Aviv, ca moștenire lirică, vorba lui George Astaloș, așa cum suntem, aici, cu o limbă română, poate, rămasă în urmă. Nu-i ușor să fii la zi sau competitiv acum, când absolut întreaga limbă română din presa scrisă, internet și televiziune este plină de expresii uneori neinteligibile pentru noi! Dar mă salvează umorul privind arhiva românească de pe TVR Internațional. Sunt apoi concertele din sala Ateneului, filmele românești difuzate!
Sper și cred că legăturile dumneavoastră, ale canalului TVRi cu Israelul se vor apropia mai mult de dorința scriitorilor israelieni de fi în atenția vieții culturale și a Uniunii Scriitorilor din România, în revistele literare, ajutându-i să uite că au plecat din România de foarte mult timp! Nimeni nu-și uită cerdacul bunicilor, casa părintească sau cernoziomul, pământul negru, care a fost aici înlocuit cu nisip... mult nisip... cu un pământ roșu, dar roditor!
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Pentru că aţi amintit de forma rotundă a curcubeului, aş vrea, în încheiere, să revenim la volumul dvs. recent, lansat în România, Curcubeu peste Haifa. Pentru acest eveniment aţi călătorit, temerar, la Iaşi atunci când lumea întreagă se pregătea de pandemie...
Bianca Marcovici: Cum am scris, profetic, călătoresc... cu un avion de hârtie. Pe 15 februarie 2020 am reuşit să ajung la Iaşi pentru lansarea cărții mele Curcubeu peste Haifa, odată cu marea întâlnire organizată pentru inaugurarea noului sediu al Editurii Junimea, unde a fost prezentă toată elita scriitoricească de la Iași. Inclusiv primarul orașului!
Deci visul, ca ambasador cultural, mi s-a împlinit! Locul ales alături de Emini…, de Mihai Eminescu! În Israel, mi-am publicat singură cărțile, fiind și redactor și tehnoredactor la Haifa, în limba română, pe care le-am dus apoi într-o tipografie. Aici nu există librării sau edituri!
Expediind ultima mea carte criticului Răzvan Voncu, am avut surpriza, acum, în iulie, unei excelente recenzii în Realitatea Evreiască. Cartea Curcubeu peste Haifa a fost bine primită și în presa israeliană și amintesc cronicile semnate de dr. Paul Leibovici în Gazeta Românească și de dr. Zeev Herșcovici în revista Baabel.
***
Interviu realizat de: Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVRi
Fotografii: Arhiva personală
