Tradiţiile ne dau rost şi suflet, ne spun cine suntem şi cum suntem.... Ce tradiţie credeţi că e tipic românească? I-am provocat pe prezentatorii TVR să ne vorbescă despre cele mai frumoase tradiţii ale românilor şi care dintre acestea dăinuie în familiile lor.
Fac parte de secole din viaţa satului. Desprinse din negura vremurilor, unele dintre tradiţiile populare româneşti trăiesc şi azi. Mulţi dintre români le-au uitat, dar sunt, poate, la fel de mulţi care le iubesc şi doresc să nu le lase să dispară.
În ciuda asaltului nivelator al civilizaţiei contemporane, tradiţia rezistă. Evenimente mari şi mici ale vieţii, munca şi căsătoria, credinţe religioase, creştine sau precreştine, dau sens acestor obiceiuri populare româneşti, care continuă să fie parte integrantă a culturii noastre. Tradiţiile româneşti transmit un mesaj liniştitor de continuitate şi stabilitate şi încântă străinii prin autenticitatea lor.
Tradiţiile ne dau rost şi suflet, ne spun cine suntem şi cum suntem.... Ce tradiţie credeţi că e tipic românească? I-am provocat pe prezentatorii TVR să ne vorbescă despre cele mai frumoase tradiţii ale românilor şi care dintre acestea dăinuie în familiile lor.
Pe Mădălina Dobrovolschi o întâlnim în fiecare sâmbătă după-amiază la TVR 1, adresând o întrebare jucăuşă, dar cu un răspuns cât se poate de serios: „Ţară, ţară, cine eşti?”. O emisiune ce contrapune două Românii: una a problemelor şi alta a soluţiilor, cu invitaţi care abordează temele puse în discuţie din mai multe perspective. Iar din 25 septembrie, Mădălina îşi reia rolul de gazdă, alături de Bogdan Muzgoci, a campaniei „Omul anului”, un amplu proiect dedicat celor care cred în puterea lor de a schimba lumea. Despre ce e bine să rămână, însă, neschimbat, despre ce obiceiuri păstrează cu sfinţenie Mădălina Dobrovolschi în familia sa şi ce tradiţii i-au rămas în suflet ne vorbeşte jurnalista într-un scurt interviu informal.
Ce tradiţie crezi că e tipic românească?
Am în minte o tradiţie care mi s-a părut ciudată când eram copil: bunica mea obişnuia să pună într-o cană frumoasă, vopsită tradiţional, apă cu petale, flori culese din grădină, un ou roşu şi un bănuţ de argint. Şi dimineaţa, bunica ne spunea să ne dăm cu apă din aceea pe obraz. Ar fi avut rostul să ne poarte noroc, pe parcursul anului, probabil un semn al primăverii, de reînnoire... o tradiţie şi intrigantă, dar şi frumoasă. Mă uitam, ţin minte şi acum, la apa aceea colorată, la petalele care pluteau – era un aranjament foarte frumos – şi abia aşteptam să se termine cu tradiţia, să aruncăm restul şi să păstrez bănuţul... :)
Ce tradiţii dăinuie în familie?
Eu sunt pasionată de tradiţiile acestea culinare şi de tot ceea ce înseamnă petrecerea sărbătorilor – fie că e Crăciun, fie Paşte – în familie. Şi pentru că gătesc, mai toată familia se adună la noi acasă. Şi prieteni... am, aşa, un exerciţiu de a găti pentru multe persoane – de la 10 persoane în sus! Îmi place, în fiecare an, şi de Crăciun, şi de Paşte, să fac cozonacul, iar pentru mine, cozonacul are o pozeste cu totul şi cu totul specială: bunica mea obişnuia să facă cel mai bun cozonac din lume şi, din păcate, după ce ea nu a mai fost, această tradiţie nu a mai fost continuată de mama mea, de teamă că nu va mai face reţeta la fel de bună. Din cauza asta, eu aveam, de fiecare dată când cineva mă servea cu cozonac, impresia că nu e bun, că cel mai bun cozonac din lume îl făcea bunica. M-am ambiţionat şi am început să fac eu cozonac. Şi nu mă întrebaţi de câte ori am încercat şi de câte ori am eşuat! Aveam nişte cozonaci necrescuţi, tari, îţi spărgeai capul cu ei! Dar nu m-am lăsat şi în fiecare an, oricât de ocupată aş fi fost, în perioada Crăciunului şi a Paştelui încercam reţete de cozonac. Iar acum mă mândresc cu faptul că am reuşit să fac un cozonac precum era cel al bunicii mele. Şi am o tradiţie pe care o respect în fiecare an – şi fiica mea, care are acum 6 ani, Matilda, mă urmăreşte şi mă însoţeşte în această tradiţie: facem cozonac împreună – şi nu oricum: mă îmbrac cu o cămeşă, o ie foarte lungă, tradiţională, am un pandantiv cu un bănuţ de argint şi aşa fac cozonacul, toată frământarea şi tot ce înseamnă ingredientele, totul e aşa, ca un fel de chestiune sacră în familia mea. Şi m-aş bucura foarte tare să fie păstrată: Matilda, văzându-mă pe mine, să urmeze exemplul şi să facă şi ea cel mai bun cozonac.
Cu ce tradiţii te identifici?
Mie îmi plac foarte mult sărbătorile noastre! Şi, de fiecare dată, intru în atmosferă, aşa... pregătesc casa, îmi pregătesc lista de cumpărături, mă gândesc ce voi găti... îmi place tot ceea ce înseamnă apropierea de familie, care, pentru mine, e egală cu sărbătorile. Dacă e Crăciun – colinde, la mine în casă, se ascultă de prin noiembrie! Îmi place foarte mult sărbătoarea asta! Dacă e Paşte, ne uităm: cum vom pregăti ouăle, cum le vopsim, respectăm tot ce înseamnă tradiţie, pentru că mi se pare o chestiune care ţine de identitatea noastră, ce ne face autentici, până la urmă, şi o simt ca pe ceva ce trebuie să duc mai departe. Mi se pare că e un bagaj al nostru foarte frumos, pe care putem să-l purtăm mai departe prin noi, prin copiii noştri, iar faptul că o implic de fiecare dată pe Matilda în activităţile astea, că facem totul împreună, mi se pare o garanţie că şi ea va cunoaşte sărbătorile astea, va cunoaşte tradiţiile şi sper că va păstra această dragoste pentru tradiţii şi le va purta mai departe. E modul nostru de a conserva ceea ce ne-au transmis strămoşii noştri.
