Pe măsură ce penuria de apă le amenință mijloacele de subzistență, femeile indigene din Mexic reînvață cum să își cultive alimentele ancestrale.
Când Agustina Ortiz, în vârstă de 45 de ani, s-a întors în orașul său natal din Oaxaca, Mexic, în 2010, după ce a petrecut un deceniu în SUA, era conștientă de tipul de viață care o aștepta: lipsa apei potabile și un trai bazat exclusiv pe agricultură.
Asemeni multora din Oaxaca, Ortiz și soțul ei au plecat în SUA în căutarea unei vieți mai bune, astfel încât să poată trimite bani acasă. „Nu poți supraviețui aici decât dacă cineva trimite bani din străinătate”, spune Ortiz.
Munții din Oaxaca sunt duri și neiertători. Comunitatea indigenă zapotecă Xixovo, din Santa Maria Velato, este situată la aproximativ 2.000 m deasupra nivelului mării și la două ore de mers cu mașina de capitala statului. Pantele uscate și prăfuite și culturile îngălbenite decorează peisajul. Câmpurile de agave ne reamintesc că, chiar și în cele mai dificile condiții, viața găsește o cale.
Când Ortiz s-a întors acasă în 2010, a fost un șoc să vadă că arborii mari cu care crescuse muriseră, iar plantele medicinale precum chicalote - macul mexican - erau de negăsit, scrie BBC.
Primii ani petrecuți acasă, în Xixovo, au fost un coșmar pentru Ortiz. A trebuit să meargă până la râu de două sau trei ori pe zi, cărând găleți cu apă doar cu ajutorul măgărușului ei, chiar și când era însărcinată.
Ortiz a simțit că, în fiecare an, valurile de căldură și seceta dominau sezonul și spune că perioada de ploaie a devenit mai scurtă și imprevizibilă. Hărțile Comisiei Naționale a Apelor din Mexic arată că un număr tot mai mare de zone din regiune se confruntă cu secetă severă.
În 2015, Oaxaca a suferit una dintre cele mai grave secete din istoria sa modernă, aproape 80 % din teritoriul statului confruntându-se cu deficit de apă. Această lipsă de precipitații a avut un impact semnificativ asupra producției agricole, făcând dificilă cultivarea culturilor, accesul la alimente proaspete și creșterea animalelor în comunități precum cea a lui Ortiz. Este o problemă continuă nu doar pentru regiune, ci pentru întreaga țară. Mexicul se confruntă în prezent cu cea mai mare secetă din ultimul deceniu.
Un colac de salvare
În 2019, împreună cu alte mame din comitetul de părinți, Ortiz a amenajat o grădină de legume la școala copiilor săi, Școala Elementară Porfirio Diaz, pentru a se asigura că aceștia consumă alimente nutritive. Femeile cultivă plante native, precum coriandru și fasole verde, dar și ceapă, usturoi și ridichi, care au nevoie de puțină apă. Vând produsele rămase la piață și folosesc banii pentru a îmbunătăți școala.
În ciuda succesului lor, femeile știau că acest proiect este vulnerabil la impactul schimbărilor climatice. Au avut dreptate; când a venit seceta în 2019, culturile lor au avut imediat de suferit.
În același an au început să lucreze cu organizația non-profit Grupedsac (un grup pentru promovarea educației și dezvoltării durabile), care a fost înființată în urmă cu 30 de ani în Mexico City. ONG-ul își propune să le învețe pe femei cum să gestioneze apa și terenurile lor folosind metode ancestrale de irigare și cultivând plante medicinale endemice care rezistă la secetă.
Atunci când Grupedsac a început să lucreze cu comunitatea lui Ortiz, existau două provocări majore: seceta tot mai mare făcea dificilă cultivarea legumelor și lucrul exclusiv cu femeile într-o cultură tradițional dominată de bărbați.
„Am învățat foarte repede că femeile erau cele care utilizau aceste tehnologii, dar nu erau factorii de decizie din gospodăriile lor. Misiunea noastră a devenit să le învățăm valoarea lor în comunitățile lor”, spune Joaquin Carrillo, directorul centrului Grupedsac din Oaxaca.
Grupedsac a început prin a construi la școală un rezervor de ferociment de 20.000 de litri, care necesită puțină întreținere. Întreaga comunitate a ajutat la construirea rezervorului de apă - o practică indigenă cunoscută sub numele de tequios, în care fiecare persoană are datoria civică de a-și ajuta comunitatea.
„Le oferim toate materialele, dar am cerut comunității să furnizeze forța de muncă. Aceasta este, de asemenea, o modalitate pentru ei de-a învăța și de-a se implica”, spune Carrillo.
Rezervorul de apă colectează apa de ploaie care, în mod normal, s-ar scurge și care poate fi reutilizată pentru curățenie, gătit și, în acest caz, pentru irigarea culturilor școlii.
Rezervorul are un filtru încorporat care purifică apa pentru a elimina bacteriile, agenții patogeni și alte particule dăunătoare. Acest lucru previne bolile gastrointestinale și deteriorarea dinților cauzate de excesul de fluor, care se găsește de obicei în concentrații mai mari în munți.
Rezervorul stochează, de asemenea, apa tulbure, provenită de la spălarea vaselor sau de la duș. Această apă trece printr-un al doilea sistem natural de filtrare care este realizat din piatră, pietriș și nisip.
Războaiele apei
Deoarece apa este o resursă vitală pentru omenire, lipsa acesteia poate genera atât tulburări interne, cât și conflicte inter-statale.
Între 2006 și 2010, Siria a trecut printr-o secetă devastatoare care a afectat agricultura și locuitorii din zona rurală, generând un exod al populației la nivel intern. Un studiu arată că seceta a reprezentat unul dintre cei mai importanți catalizatori în declanșarea războiului civil din această țară.
Penuria de apă a jucat un rol important și în colapsul Yemenului. O combinație între creșterea populației, secetă și politici publice ineficiente în ceea ce privește agricultura și folosirea apei, au provocat o criză în Yemen. Potrivit unui raport publicat de Crucea Roșie, capitala Yemenului, Sana'a, va rămâne fără apă potabilă până în 2025.
Nici Europa nu este scutită de primejdia unor astfel de conflicte.
În vara lui 2022, au fost impuse restricții de utilizare a apei în Marea Britanie, Franța, Spania și Italia, afectând utilizarea apei în infrastructura turistică, în marile instalații industriale și în agricultură.
Unele municipalități se confruntă deja cu noi restricții – în altele, acestea nu au fost ridicate niciodată. Catalonia impusese anul trecut limite, inclusiv o reducere obligatorie de 40 % a consumului de apă pentru agricultură.
În sudul Germaniei, disputele juridice legate de apă s-au dublat în ultimele două decenii. Iar în Franța, tensiunile dintre ecologiști și agricultori cu privire la construcția de rezervoare de apă au provocat în 2023 ciocniri violente.
Rezervoarele sunt menite să îi ajute pe agricultori să facă față condițiilor mai secetoase din timpul verii prin pomparea apelor subterane în timpul iernii, care pot fi apoi folosite pentru irigații pe durata sezonului cald, dar grupurile ecologiste spun că sectorul ar trebui să ia măsuri pentru a-și reduce consumul de apă.
Marine Tondelier, șefa Partidului Verzilor din Franța, a calificat rezervoarele drept „nedrepte” și „o însușire și o privatizare a resurselor de apă de către câțiva în detrimentul majorității”.
Și în România autoritățile au impus în această vară restricții consumului de apă în sute de localități.
În următoarele decenii, o mare parte din creșterea populației mondiale va avea loc în țările africane și asiatice, care se luptă deja să asigure apă potabilă oamenilor. O criză a aprovizionării cetățenilor cu apă curată poate duce la malnutriție și boli. Iar abundența se poate evapora peste noapte. „Inundații de astăzi vor deveni însetații de mâine”, după cum scrie Liam Fox în cartea sa „The Coming Storm: Why Water Will Write the 21st Century”.
Sursă foto: Pexels
