România-Franţa, 1992
Regia: Dan Piţa
Cu: Valentin Popescu, Ştefan Iordache, Irina Petrescu, Irina Movilă, Alfred Demetriu, Lamia Beligan
* 1992 – Veneţia – Leul de Argint;
* 1992 - UCIN - Marele Premiu, Premiile pentru imagine – Călin Ghibu, muzică – Adrian Enescu, coloană sonoră – Sotir Caragaţă, A. Salamanian, montaj - Cristina Ionescu, interpretare feminină rol secundar - Irina Petrescu.
Dramă
Alex, un tânăr şef de sală ambiţios, încearcă să înnoiască ambianţa dintr-un restaurant aflat în incinta unui hotel de lux, în saloanele căruia mişună, resemnate, personalităţi cândva notabile. Însă iniţiativele lui trezesc împotrivirea personalului şi a superiorilor. Trimis la munca de jos, Alex află de la mama sa că este fiul din flori al patronului tiran şi descoperă perfida ţesătură de minciuni care domină viaţa din hotel.
„Ceea ce m-a preocupat la Hotel de lux a fost să pun individul în raport cu societatea, în raport cu lumea, cu organizarea de stat, cu instituţiile, cu armata, cu puterea. Tot timpul am spus că acest film este o demonstraţie despre cât de facilă este puterea, căci ea se bazează pe un aparat pus la punct, pe care dacă cineva ştie să-l deşurubeze, acesta se destramă. O societate care este ţinută ani de zile sub un clopot închis, sub o forţă politică, administrativă totalitară să eşueze în tot felul de infirmităţi de natură psihică, adică să-ţi dea senzaţia că ai de-a face cu o societate handicapată. O societate care a fost astfel ţinută nu poate să fie sănătoasă. Pentru a o însănătoşi, trebuie să spargi acest clopot şi din mizeria care iese să se nască ceva, poate puţină literatură.” – Dan Piţa.
