Vineri, 21 decembrie, de la 23.05, la TVR 1, urmăriţi episodul 17 al seriei dedicate geniilor creatoare naţionale care au pus România pe harta lumii. Documentarul despre Hermann Oberth este realizat de Florin Costache.
Inginer şi inventator, considerat unul dintre părinţii fondatori ai rachetei şi astronauticii, Hermann Oberth s-a născut la Sibiu în 25 iunie 1894 dar, aşa cum el mărturisea: „am deschis ochii în lume şi spre cer în Sighişoara - cu Piaţa Cetăţii, cu Şcoala din Deal, cu Mânăstirea Catolică şi Turnul cu ceas... dar şi cu fascinantul cătun al viilor care m-a făcut să visez la stele”.
Se spune că bunicul lui Hermann Oberth ar fi susţinut că peste o sută de ani, oamenii vor debarca pe lună – afirmaţie care a ajuns la urechile nepotului său.
„Din ziua în care mama mi-a spus că bunicul meu credea că oamenii vor ajunge pe lună nu am mai avut linişte... Am intrat în magazia noastră de lemne şi am făcut cu unelte simple o locomotivă aşa cum văzusem eu la gară - pufnitoarea locomotiva cu abur care pe atunci era expresia concentrată a puterii şi energiei... Aveam 4 ani şi îmi imaginam că zborul spre lună se va face cu maşinării uriaşe cel puţin la fel de puternice ca locomotiva care trecea prin oraşul nostru.”
Aşa cum chiar savantul mărturisea, primele sale invenţii de pe vremea copilăriei, au fost inspirate de imaginaţia romanelor lui Jules Verne: moara de apă - care transforma cantităţile uriaşe ale Cascadei Niagara în energie electrică sau maşina de fulgere - care capta fulgerele din timpul furtunii, conserva energia şi o transforma în lucru mecanic în perioadele în care nu ploua. „Citisem de mai multe ori “De la pământ la lună” şi “Călătorie în jurul lumii” de Jules Verne... şi ştiam cum echipajul o să aselenizeze şi cum pentru atenuarea căderii se folosesc rachete... Aveam 13 ani şi ideea de călătorie spaţiala mă captiva atât de mult încât am simţit că ea va deveni destinul meu.”
Viaţa lui Hermann Oberth, activitatea lui în Germania şi mai apoi în SUA este de mulţi ani publică – dar puţini cunosc resorturile care au activat geniul său creator. După cum mărturisea savantul: „în viaţă, când ştiinţa părea că îşi epuizase resursele, m-am întors mereu la Jules Verne - şi acolo unde ficţiunea a încetat, ştiinţa a explicat: aşa am reuşit să-mi explic a treia lege a lui Newton: legea acţiunii şi reacţiunii.. . Când am plecat în lume din oraşul copilăriei şi tinereţii mele, Sighişoara, ştiam că pe lume nu e nimic imposibil, trebuiesc doar descoperite mijloacele”.
În 1929, Academia Franceză i-a acordat Prix International d’Astronautique - în valoare de 10.000 de franci - pentru lucrarea „Căile navigaţiei spaţiale”, lucrare considerată drept „biblia astronauticii spaţiale”.
Hermann Oberth a murit la 28 decembrie 1989 în Germania. În cinstea sa, un crater de pe Lună îi poartă numele, în Germania, la Feucht, funcţionează Muzeul Spaţial Hermann Oberth, iar în România Facultatea de Inginerie din Sibiu se numeşte Hermann Oberth, la fel ca şi o piaţetă din Sighişoara. Busturile sale au fost amplasate la Sibiu şi la liceul din Sighişoara, iar în 1991, Academia Română l-a desemnat membru post-mortem.
