Conceperea și punerea în practică a unui proiect educațional transfrontalier presupune și implicarea unor instituții din Republica Moldova și Ucraina. Aici aveți partea a II-a a interviului cu dr. prof. Gina Necula, realizat de Aura Dobre pentru TVRi.
Conceperea și punerea în practică a unui proiect educațional transfrontalier nu este un lucru foarte ușor. Pe lângă multe altele presupune și implicarea unor instituții din Republica Moldova și Ucraina, iar lucruile nu au fost atât de simple pe cât și-ar dori inițiatorii.
„Conceperea proiectelor și punerea lor în practică poate fi un demers și ușor și dificil în același timp. Este ușor pentru că tot ce facem, eu și colegii mei, facem cu entuziasm, cu bucurie și cu un dram de nebunie care ne ajută să fim perseverenți, dar și pentru că am avut norocul să colaborăm cu oameni extraordinari atât în Republica Moldova, cât și în Ucraina. Este dificil pentru că trebuie să armonizezi legislația din România cu legislația din Republica Moldova sau din Ucraina, ceea ce poate fi chiar chinuitor uneori.
Costurile sunt cele pe care ni le permit bugetele proiectelor, dacă vorbim de costuri materiale. Dacă vorbim de consumul de energie, atunci nu putem cuantifica. Enorm. Ardem toți până ies lucrurile cum trebuie și obținem zâmbetele publicului țintă, iar apoi renaștem din energia emanată de aceste zâmbete.
În realizarea proiectelor se implică atât instituții din România, întrucât finanțare am primit în fiecare an, începând din 2015 de la DPRP (MPRP, DRP), dar și de la instituții din Republica Moldova sau din Ucraina. Primul proiect s-a derulat în parteneriat cu Direcția Generală de Învățământ din UTA Găgăuzia și, dovadă a comunicării rodnice, colaborarea există și în acest moment. De asemenea, un partener de nădejde a fost Direcția Generală de Învățământ, Tineret și Sport din Taraclia. Ministerul Educației din Republica Moldova ne-a fost un partener de nădejde în educarea de formatori pentru predarea integrată a limbii române și a conținuturilor, proiect ce s-a materializat cu o serie de ghiduri destinate profesorilor și nu numai.
În Ucraina, ne-a fost alături, de fiecare dată, Universitatea Umanistă de Stat din Ismail, dar și Centrul de Informare a României la Ismail, precum și o serie de asociații ale românilor din Basarabia Istorică.
În ceea ce privește comunicarea cu autoritățile, nu mă pot plânge de nimic. Probabil sunt norocoasă. Nu am întâmpinat niciodată obstacole din partea autorităților locale în realizarea proiectelor. Drept este că și noi am fost serioși de fiecare dată și am realizat materiale didactice utile, demonstrând profesionalismul cu care ne-am dedicat proiectelor.
Proiectele educaționale continuă să se deruleze în ciuda pandemiei. Ca peste tot de altfel, activitatea s-a mutat online.
Pentru mine, personal, pandemia a fost tot ceea ce se putea întâmpla mai rău. Nu mi-am văzut studenții de 4 luni. Îmi lipsesc. I-am văzut online, dar nu este nici pe departe comparabilă această interacțiune cu interacțiunea directă cu oamenii... Evident că suntem ființe adaptabile, putem accepta transformări și ni le putem asuma, dar bucuria de a fi alături de oameni, de a le simți vibrațiile, emoțiile, de a le auzi gândurile, nu poate fi înlocuită de niciun echipament electronic.
Pandemia a blocat multe dintre activitățile pe care le aveam în agendă pentru prima parte anului 2020. Facultatea a trebuit să se reinventeze și ea, deși nu este ușor.
Pot să spun că tocmai a fost aprobat spre finanțare, la Departamentul Românilor de Pretutindeni, un proiect pe care l-am coordonat eu din 2016 până în 2018, iar acum îl coordonează colega mea, Carmelia Mariana Bălănică-Dragomir: Program de internaționalizare în învățământul superior din România și Ucraina. Mobilități academice. Este un proiect prin care ne propunem să oferim ocazia tinerilor basarabeni să vină în România și să facă cunoștință cu bogăția culturală a zonei. De asemenea, am depus un proiect la Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova, dar suntem încă în așteptarea rezultatelor evaluării, deci nu putem spune nimic despre acest proiect.
Pentru admiterea din acest an punem la dispoziția candidaților varianta înscrierii online. Dosarele de concurs se trimit la adresa de mail admitere.transfrontaliera@ugal.ro, iar lista documentelor este disponibilă pe site-ul facultății http://transfrontaliera.ugal.ro/index.php/ro/admitere/licenta-si-master. Acolo poate fi consultată și oferta noastră educațională pentru anul universitar 2020-2021. Așteptăm candidații la 8 progarme de licență și 12 programe de masterat. Vor exista însă și birouri unde se vor prelua dosarele în formă fizică atât în Cahul, cât și în Comrat, Taraclia și Chișinău.”
Specificul facultății Transfrontaliere face ca profesorii din România să interacționeze direct cu tineri din comunitățile istorice românești și care duc mai departe în interiorul comunității informațiile dobândite în anii de studiu.
„Contribuția cea mai relevantă a Facultății Transfrontaliere este aceea că derulăm programe de studii acasă la beneficiarii noștri, în Republica Moldova. Așadar, creăm specialiști care nu pleacă departe de casă, dar care au ocazia să aplice tot ce au învățat de la noi în țara lor, pentru țara lor. Am acreditat programe de studii care se derulează la Cahul, la Comrat, la Chișinău, suntem ușor de găsit în toată Republica Moldova. Un mod de lucru asemănător încercăm să stabilim în Ucraina, deși acolo pare să fie puțin mai complicat, pentru moment. Stagiile de practică ale studenților noștri se derulează la Galați, cum tot la Galați se desfășoară programul de studii An Pregătitor de limba română pentru cetățenii străini.
Mai mult, cu românii din Nordul Ucrainei am colaborat într-un proiect al Ministerului prin care s-au organizat cursuri de formare pentru profesorii de română din Ucraina, în anul 2018. Sperăm să mai existe astfel de inițiative.
Apoi, tineri bulgari, albanezi, greci ajung la noi în fiecare an în cadrul programului Anul pregătitor de limba română pentru cetățenii străini care vin în România pentru a studia la facultăți din Galați sau la alte universități din țară. Așadar, suntem conectați și cu alte comunități de români și ne bucurăm să învățăm lucruri noi de la fiecare dintre ei.”
Dacă o întrebi despre ea și viața ei din afara proiectelor Facultății Transfrontaliere, cuvintele vin mai greu și se rezumă la câteva informații obișnuite. Dar privește cu drag spre amintirile celor care i-au fost modele de viață.
„Nu am lucruri spectaculoase de povestit despre mine. Sunt un om obișnuit. Fac greșeli. Le regret. Le fac din nou... de două, de trei ori, până mă învăț minte. La capitolul familie, mă încadrez în tiparul popular: am construit o casă, împreună cu soțul meu, am sădit un pom (de fapt, mai mulți) și am dat viață unui om – dar de la Dumnezeu după mulți ani de așteptare. Împreună ne bucurăm de rude, de prieteni, de câini și pisici, avem din toate cât ne trebuie (ce-i drept câini și pisici avem în exces!!!).
Cât despre modele, evident că am avut destule. Recunosc și acum în mine atitudini pe care le-am iubit la profesorii mei extraordinari și revolte împotriva a ceea ce am considerat că făceau greșit profesorii care se întâmplaseră în meseria aceasta, fără să aibă dragoste și respect pentru ea, deci nici pentru noi, elevii...
În toți anii de până acum mi-au răsunat în urechi cuvintele profesorului meu de istorie din liceu care ne spunea că meseria de profesor se poate face în 2 moduri: ușor sau greu. Ușor dacă intri în clasă și stai cu ochii pe ceas, așteptând să vină pauza și să scapi de acolo. Greu, implicându-te, agitându-te pentru fiecare suflet pe care îl modelezi și purtând în conștiință responsabilitatea faptului că ceea ce sădești în omul acela nu se va vedea doar la primul examen din calea lui, ci în toate deciziile din viața sa.
Click aici pentru a accesa - Interviu Gina Necula - partea I
Interviu realizat de Aura Dobre
