Luna lui Mărțișor, a anului 2020, va rămâne mult timp în amintirea noastră și a generațiilor viitoare.
Aveam planuri multe, agenda încărcată cu spectacole, filmări...și într-o dimineață s-a năruit totul. Am aflat cu uimire și nu puteam să cred ce se auzea la toate posturile de comunicare. Izolare totală...
Primele zile am fost șocată, lovită ca de un trăznet, nu-mi găseam locul...dar ușor, ușor (fiind în postul Paștelui), mi-am găsit de lucru.
Am început a face ordine prin toate colțurile casei și am găsit în sertare amintiri de mult lăsate în albume, scrisori sau felicitări, de la iubitorii de cântec, de la colegi dragi plecați ...în lumea fără dor.
În zilele însorite am ieșit în grădina casei și am răsfățat florile primăverii cu săpăliga, am curățat tufele de liliac și planta „Mâna Maicii Domnului”. Viața mea a început să capete un nou contur, am avut voința de a nu mă da bătută, și mai mult decât atât am sperat că totul va fi bine. Așa că, m-am apucat de îndeletniciri noi: mi-am făcut curaj și m-am cățărat pe o scară pentru a curăța vița de vie - tăind-o așa cum m-am priceput (eu venind dintr-o zonă de munte, unde sunt meri, peri, pruni, întotdeauna Slavă Domnului se găsea cine să facă o astfel de muncă) și mai ales am grădinărit.
În Săptămâna Patimilor... pentru că nu puteam merge la Sf. Biserică, eu având un altar - simbolic în casă, am împletit rugăciunea cu lacrima și cu durerea vremurilor pe care le trăim dar și cu speranța și încrederea că într-o zi pașii mă vor purta în locurile copilăriei, acasă la Oești-Argeș, unde sunt surorile și toți cei dragi ai mei.
De Sărbatoarea Învierii Domnului, am ieșit în curtea casei cu lumina aprinsă, am cântat cât m-au ținut rărunchii „Hristos a Înviat”, am lăcrimat de dorul copiilor și m-am rugat pentru binele acestui popor.
Puterea rugăciunii ne întărește, ne face mai buni și trecem mai ușor peste furtunile vieții.
Mi-e dor de scenă, de publicul drag, de colegi, mi-e dor de cântec...
În perioada Sfintelor Sărbători ale Paștelui, am urmărit multe emisiuni de folclor și o mare bucurie mi-a făcut vizionarea emisiunilor de pe canalele TVR 2 și TVR 3, în care am fost și eu prezentă.
***
Interpretă îndrăgită a cântecului popular muntenesc, mesager de mare valoare al folclorului muzical din zona Argeșului, Elisabeta Turcu este considerată de către marii noștrii cercetători - folcloriști o cântăreață reprezentativă a locurilor de origine, zona etnofolclorică Curtea de Argeș-Corbeni-Vidraru.
S-a născut în satul Oiești, comuna Corbeni, într-o familie cu șapte copii și încă din copilărie a descoperit frumusețea și simplitatea satului românesc, iar dorința ei a fost pe cât de puternică pe atât de sigur de realizat, de a duce pe scenele țării și ale lumii cântecul ei de-acasă. Și-a purtat cu mândrie costumul argeșean și nu a uitat, pe tot parcursul carierei sale artistice, de unde vine ea...Elisabeta, și cine este ea...argeșeanca.
Succesul carierei sale artistice s-a datorat și perfecționării și slujirii cântecului popular în cadrul Ansamblului Artistic ”Doina” al Armatei a cărei solistă a fost timp de 35 de ani.
Elisabeta Turcu a cântat cu mare drag, a cântat din suflet pentru sufletul omului, a simțit nevoia continuă de a aduce un zâmbet pe fața celui care o ascultă și mai mult, să transmită prin cântecele sale speranța în viață.
Autor: dr. Maria Tănase Marin
