Sunt pretutindeni, ca aerul. Gonim spre casă pentru ele. Ne hipnotizează, ne asediază gândurile. Emisiunile de reality tv au devenit poate cel mai influent produs de televiziune, o pasiune la scară globală. Iar cotele lor de audiență trec dincolo de nori.
Puține genuri de divertisment provoacă atât de multe controverse precum reality show-urile. Detractorii formatului spun că aceste emisiuni sunt un soi de „documentar murdar”. Alții au fost însă mult mai caustici - încă de la debutul lor zgomotos la radio în 1940 -, descriind reality show-urile drept „grădini zoologice umane”.
Una peste alta, reality tv a modificat radical peisajul celebrității, politicii și puterii. Pe unii i-a propulsat în topul Forbes. De exemplu, Kim Kardashian are o valoare netă de 1,8 miliarde de dolari.
Se spune că reality show-urile ne plac atât de mult deoarece, uitându-ne la ele, ne studiem, de fapt, în oglindă. Și, inevitabil, căutăm alianțe cu participanții cu care avem lucruri în comun. Sociologic, acest gen de emisiuni sudează două concepte: funcționalismul și teoria conflictului.
În sociologie, teoria funcționalistă studiază elementele interrelaționale care păstrează societatea într-o stare de echilibru; pe scurt, valorile comune. De pildă, emisiunile cu încărcătură sentimentală puternică, precum cele care testează cuplurile, se încadrează în această teorie.
De cealaltă parte, teoria conflictului ne spune că societatea este compusă din diferite grupuri sociale care, în loc să aleagă comuniunea, concurează pentru putere și resurse. Cum ar fi în emisiunile dedicate competițiilor sportive, talentelor sau supraviețuirii.
„O viață reală mărită de 11 ori”
Totuși, mecanismele din spatele fascinației față de aceste produse media sunt mult mai complexe. Iar Danielle Lindemann, o sociologă specializată în cultura de masă, a dedicat o carte excelentă fenomenului – „True Story: What Reality TV Says About Us”.
„Reality tv m-a urmărit de-a lungul vieții mele”, declara Lindemann într-un interviu pentru CNN. „Mai ales în momentele cele mai grele apelez adesea la reality TV. După cum se pare, mulți oameni o fac.”
Emisiunile de acest gen, spune Lindemann, nu sunt doar un „divertisment al evadării” sau ferestre prin care ne putem uita la străini în scenarii extreme „Reality tv este un fel de viață reală mărită de 11 ori. Dar, de multe ori, privind aceste caricaturi exagerate și urmărindu-le conturul, ajungem la o mai bună înțelegere a noastră.”
Mai precis, subliniază experta, reality tv conține „elemente ale culturii noastre sub formă de travesti”.
Unul dintre argumentele centrale ale cărții sale este „felul în care reality tv ne demonstrează cu câtă tenacitate ne păstrăm ideile sociale despre categorii și modul îngust și rigid prin care definim ceea ce este legitim și sănătos”.
Reality tv dezvăluie „unele dintre cele mai rele lucruri ale societății”
Însă de ce ar trebui să luăm reality show-urile în serios?
„În ciuda stigmatului asociat cu divertismentul de joasă speță, studiile arată că, în SUA, sunt mai mulți cei care se uită la aceste emisiuni decât cei care n-o fac, iar aproape jumătate din emisiuni nu au la bază scenariu. Cercetările media au arătat de multă vreme că ceea ce vedem la televizor ne influențează convingerile, valorile și atitudinile, precum și modul în care ne mișcăm și acționăm în lume. Reality tv dezvăluie unele dintre cele mai rele lucruri ale societății - sexismul, rasismul, clasismul - și le amplifică. Dar ne arată și ce avem mai bun în creativitatea noastră”, argumentează Lindemann într-un interviu pentru Columbia Magazine.
Reality show-urile magnetizează pentru că sunt o specie de „voyeurism terapeutic”. Ne place să vedem „personaje devastate” pentru a ne reaminti că, deși suntem toți răvășiți în felul nostru, măcar nu suntem în situația oribilă respectivă, subliniază Lindemann.
„Ne-am putea simți superiori oamenilor din aceste emisiuni. Acest voyeurism are și un aspect de spectacol al ciudaților. Uneori, grupurile marginalizate sunt ridiculizate și redate ca stereotip al claselor inferioare”, atrage atenția Lindemann.
Un alt ingredient este faptul că acest format tv jonglează cu arhetipuri generale, cum ar fi „personajul deștept”, „personajul timid”, „personajul atletic” etc.
„De obicei, există cineva cu care te poți identifica și poți spune «Eu sunt Bethenny» sau «Eu sunt Ramona» și așa mai departe. Emisiunile acestea sunt unice și prin modul în care încurajează participarea publicului: relaționăm cu vedetele prin intermediul rețelelor de socializare și uneori putem decide soarta lor prin vot.”
Donald Trump
Să săpăm, însă, mai adânc: cum au influențat reality show-urile alte sfere ale societății? Studiile au arătat că „diferite comportamente sunt asociate cu consumul de reality TV”, explică Lindemann.
„Telespectatorii înrăiți ai acestui gen sunt mai predispuși să consume alcool, să aleagă bronzul fals și întâlnirile amoroase în jacuzzi. Deși corelația nu este neapărat egală cu cauzalitatea. Un studiu celebru a stabilit o legătură între vizionarea emisiunii „16 and Pregnant” și reducerea ratelor de graviditate la adolescente”, spune experta.
Un alt aspect: emisiunile au lansat cariere de succes. „Cardi B, de exemplu, a intrat în atenția publicului în 2015 ca membră a emisiunii «Love & Hip-Hop: New York»”, unde a fost prezentată ca o muziciană aspirantă. De atunci, ea a urcat în topul celebrităților și a devenit o rapperiță câștigătoare a premiului Grammy.”
Dar reality tv s-a dovedit și o rampă eficientă de lansare în politică. Evident, cel mai faimos exemplu este fostul președinte american și actual candidat la șefia Casei Albe - Donald Trump.
„Ar fi fost el ales președinte dacă nu ar fi apărut în emisiunea «The Apprentice» și nu ar fi fost prezentat într-o poziție de putere, purtând costum, dând ordine de la birou și fiind tratat de ceilalți ca și când ar avea întotdeauna dreptate? Nu știm sigur asta, dar este rezonabil să ne gândim că reality tv a contribuit la pavarea drumului său spre Casa Albă. Trump este un punct de referință important pentru a ne ajuta să înțelegem modul în care aceste emisiuni reflectă și modelează cultura”, este de părere Danielle Lindemann.
Efectele tipizării
Un studiu din 2016 trăgea un semnal de alarmă privind asperitățile etice ale unor anumite tipuri de reality show-uri.
Prezentând și, în esență, „comercializând viețile oamenilor”, reality show-urile ridică probleme etice prin intruziunea în viața privată a participanților lor și prin manipularea comportamentului acestora, „toate cu scopul de a incita la bârfe, lacrimi și dramă”, atrăgeau atenția autorii studiului „The Dark Side of Reality TV”.
Studiul, realizat de Universitatea din Bruxelles, analiza tratamentul aplicat participanților la reality show-uri prin mai multe categorii de prejudicii potențiale, inclusiv intruziunea, umilirea și denaturarea.
Deși studiul sublinia că prezentarea vieții private „nu este lipsită de etică în sine”, realizatorii acestor emisiuni au, în goana lor după senzaționalism, o responsabilitate mai mare în ceea ce privește prevenirea daunelor aduse participanților.
Acest lucru înseamnă, de asemenea, că producătorii de reality tv ar trebui să fie atenți la efectele tipizării, care pot perpetua „devalorizarea socială sau culturală a anumitor grupuri din societate”, mai scriu autorii studiului.
Sursă foto: Shutterstock
Un articol de Liviu Stan
