loader

DANIELA ZECA BUZURA: JURNAL DE CARANTINĂ (XXIX)

RECOMANDARI

“Ce învățăm în vremuri de ciumă? Că există mai multe lucruri de admirat în oameni decât de disprețuit.“ (Albert Camus, “Ciuma”)

 

Daniela Zeca-Buzura
Mic dejun cu un campion

Vineri, 24 aprilie

“GOLANII” LIBERTĂȚII

Dintre toate buchetele pe care ea le purta, îmi amintesc mai bine nuferii.

De unde Dumnezeu îi lua atunci, la o zi parcă, după Revoluție?

În altă seară apărea cu maci, ca un fel de zeiță a grânelor, alteori cu bujori ori cu margarete, ca și cum toate florile astea ar fi crescut pe caldarâm, în centrul Bucureștiului.

Cine mă vede azi, rezervată, uneori cu ochelarii pe nas și în ținutele mele oficiale, de studio sau de după-amiaza la catedră, nu bănuiește că am fost cândva, în niște blugi și un tricou, între “golanii“ libertății.

Pe fata asta, care apărea cu flori așa frumos cuprinse în mănunchiuri, am cunoscut-o în 25 aprilie, 1990, mâine se fac 30 de ani. Dar totul începuse mai devreme, cu două zile în urmă, în 22, și a durat șapte săptămâni.

Vă mai amintiți, oameni buni, noi toți, care am râvnit democrația, de Piața Universității?
Am fost acolo seri în șir, ca la o sărbătoare, ca la o nuntă a primenirii minților și am trăit o fericire a iluziei care nu s-a mai repetat. Pe câțiva dintre amicii mei de-acum, profesori, medici sau artiști, i-am păstrat de acolo.

Făptura cu florile și plete blonde, lungi, studentă pe atunci la actorie, în clasa lui Dem Rădulescu, avea 20 de ani și recita Shakespeare în mulțime:

“Vremea e scoasă din țâțâni, / Ce blestem, / Că eu m-am născut / Ca s-o întrem.”

Stăteam împreună la troiță, așezate direct pe asfalt, și făceam planuri de schimbare a lumii.
Uitându-ne amândouă în jur, la atâtea obrazuri bucuroase, chiar ne trecea prin cap că suntem mulți, dar primele alegeri, din “duminica orbului”, ne-au arătat cât eram de puțini.

Din când în când, mai visez că mă duc la spectacolul de absolvire al Siminei, deși au trecut 30 de ani.

Simina nu mai e actriță. Bătută crunt pe stradă, de mineri, în iunie 1990, a emigrat în Australia și și-a luat viața de la capăt. A împlinit 50 de ani. O văd în poză chiar când scriu: poartă sacou, o fustă elegantă și e cunoscută la Sidney pentru florăriile ei.

Pe curând, cu drag, DZB

 

 
Lecția generozității la „Omul Anului 2025”. „Nu doare să fii bun, ba din contră!”

Joi, 23 octombrie, de la ora 22:00, la TVR 1 publicul este invitat să urmărească cea de-a șasea ediție a campaniei „Omul Anului 2025”. Gazdele ...

Legătura dintre presiunea părintească și epuizarea și motivația adolescenților sportivi

Există o legătură semnificativă între percepția adolescenților sportivi de elită asupra presiunii și comportamentelor directive ale părinților și ...

Bogdan Şerban Iancu: „Caut adevărul istoric și tânjesc după dreptatea socială”

Anul acesta a împlinit 35 de ani de Televiziunea Română. În trei decenii de carieră a făcut anchete sociale, emisiuni auto ori de turism sau arte ...