De 1 Decembrie, emisiunea „Frontul de acasă” a pregătit o ediție specială la TVR 1, la ora 13.00. Alina Grigore ne-a spus povestea subofițerului Vasile Zbâncă, un erou pe care amputarea picioarelor nu l-a schimbat. | VIDEO
A acoperit urmele exploziei cu optimismul său debordant, se bucură de fiecare clipă pe care viața i-o oferă și de familia minunată pe care o are.
Dincolo de curajul care-l caracterizează, Vasile Zbâncă a reușit să ramână același om: tenace, optimist și mereu cu zâmbetul pe buze.
Conduce mașina fără adaptări speciale, schiază și dansează salsa. Vasile este militar activ și tatăl a doi băieți care văd în el un model. L-am cunoscut miercuri, la ora 13.00, la ediţia specială „Frontul de acasa”, de la TVR 1.
Plutonierul adjutant Vasile Zbâncă are 39 de ani și locuiește în Bistrița. Și-a pierdut ambele picioare în a doua misiune în Afganistan, în 2010. Era top cover. Pentru că se afla în turela mașinii de luptă HUMVEE, suflul exploziei l-a proiectat afară, iar asta i-a salvat viața. Doi camarazi din același echipaj au murit pe loc.
„Îngerul meu păzitor a fost sanitarul plutonului care mi-a acordat primul ajutor, până când a aterizat elicopterul medical, m-a preluat și m-a transportat de urgență într-un spital de campanie”, explică Vasile cât de importanți sunt sanitarii în patrule.
După stabilizarea în spitale de campanie, militarii răniți grav în zone de conflict sunt transportați în Germania, la Centrul Medical Regional din Landhstul. Este cel mai mare spital militar american din afara Statelor Unite. Locul în care militarii români aflați în grea suferință au stat luni și chiar ani pentru ca, odată întorși acasă, să-și poată continua viața. Din 2001 până în prezent, peste 95.000 de militari americani, români și din ale state NATO au fost salvați aici.
„Am fost internat în spitalul din Landhstul jumătate de an. Am trecut prin multe operații. Dar visul meu a fost să mă întorc acasă pe picioare, nu într-un scaun cu rotile. Am învățat să merg din nou. Toată lumea m-a încurajat și acest lucru a contat foarte mult pentru recuperarea mea atât fizică, cât și psihică!”, evocă militarul acele momente.
Vasile i-a uimit pe medici când le-a spus că planul de recuperare stabilit pentru el nu atingea nivelul la care el își dorea să ajungă. Asistat în timpul recuperării din Germania și de medicul militar Robert Munteanu, care asigura comunicarea cu doctorii americani, cei doi le-au propus un program mult mai intens, care a dat roade. Însă fără voința de fier a lui Vasile, nimic nu ar fi fost posibil.
„Le-am spus că vreau să pot merge în continuare pe motocicletă, să conduc mașina fără adaptări, să schiez și să dansez. Ne-au explicat că există schiuri, motociclete și mașini adaptate. Le-am precizat că acelea sunt pentru persoane cu dizabilități, iar eu nu mă simt astfel. Au fost impresionați mai ales când le-am spus că vreau să învăț să dansez salsa”, povestește Vasile cu zâmbetul pe buze. Așa cum a întâmpinat fiecare zi din noua lui viață.
Vasile adoră să danseze și oriunde merge, este sufletul petrecerii. Când a ajuns acasă, a participat la un eveniment cultural al Brigăzii din care face parte care a fost deschis de el și de soția sa, pe acorduri de vals.
„Viața mea este normală, am o familie frumoasă, ne simțim foarte bine și ne înțelegem extraordinar. Am doi baieți, Andrei și David. După accident a venit pe lume David și ne-a dat puterea de a continua o viață, pot spune, mult mai fericită și mai frumoasă”, povestește Vasile.
Echipa „Frontul de acasă” l-a însoțit pe Vasile când a venit la protezare la București, pentru a schimba cupele, după ce i s-au micșorat bonturile. Mihaela Burlacu a studiat bioingineria medicală și este protezist de 10 ani. Într-o săptămână, partea superioară a protezei a fost gata.
„E o plăcere să lucrezi cu militarii. Sunt persoane foarte active. În cazul lui Vasile, care poartă proteze de mai mulți ani, este experimentat și totul merge mult mai repede. Suma decontată prin Casa de asigurări de Sănătate nu ajută prea mult pacienții (pentru a beneficia de proteze performante – n.r.). Prețurile trebuie înmulțite cu zece sau chiar mai mult. Dar pentru militari e de mare ajutor că MApN suportă integral suma și astfel ei pot beneficia de un tratament corespunzător nivelului de activitate pe care îl au”, explică Mihaela Burlacu.
„Am optat să rămân în activitate. A fost un mod mai ușor de a trece peste trauma fizică și psihică. Faptul că nu am fost lăsați deoparte, că putem contribui în continuare pentru sistemul militar, contează enorm. Eu îmi desfășor activitatea acum într-un birou, la Batalionul 405 Sprijin Logistic Năsăud, iar faptul că pot fi util îmi dă energie!”, declară militarul.
Vasile la Jocurile Invictus de la Sydney, handbike
Subofițerul Vasile Zbâncă a participat la Jocurile Invictus de la Sydney - olimpiada militarilor răniți - în proba de ciclism, cu o bicicletă cu pedale pentru mâini, handbike.
„Au fost momente unice, pe care le păstrez în suflet toată viața. Și o mare bucurie că m-am putut autodepăși. Soția mi-a fost tot timpul alături, m-a încurajat, m-a susținut și pentru mine a contat enorm. Tot ce îmi doresc este sănătate, familiei, prietenilor, tuturor celor apropiați, pentru că este cea mai importantă. Dacă ai sănătate poți face orice, poți muta munții din loc!”, afirmă Zbâncă.
„Proiectul participării militarilor români răniți pe front la Jocurile Invictus a fost onorant dar total atipic pentru procedurile MApN. Debutul echipei României la Jocurile Invictus a fost în 2017, la Toronto. Din zona Europei occidentale proiectul vine predominant pe linie neguvernamentală ori la noi acestă zonă este încă firavă. Asociația de Caritate Camarazii este printre cele mai consolidate, dar nu ne comparăm cu ce e acolo. Este foarte important acest transfer motivațional către adulți, dar și către copii”, declară colonelul în rezervă Nicolae Anghelescu, fost manager de proiect al echipei României la Jocurile Invictus din 2017 și 2018.
Nicolae Anghelescu este președintele Asociației de Caritate Camarazii, din armata română. Asociația finanțează anual acțiunile dedicate copiilor militarilor care au luptat pe front, de Ziua Copilului și de Pomul de Crăciun, în colaborare cu MApN. Asociația are deviza “Înainte de toate suntem oameni!”.
„Aș distinge un grup-țintă care a constituit motorul înființării asociației: militarii răniți, copiii lor, urmașii celor decedați. Intervenția noastră este complementară celei a MApN. De câte ori un militar invalid, o văduvă, un orfan se rătăcea pe culoarele birocratice ale instituțiilor statului, când nu exista o bază legală foarte clară și erau lacune în legislație noi, pe un registru de acțiune mult mai flexibil decât al ministerelor, noi am putut acționa rapid și eficient pentru a-i sprijini”, evocă președintele Asociației Camarazii diferite situații care și-au găsit rezolvarea astfel.
***
În fiecare miercuri, de la 22.30 (iar de Ziua Naţională, de la ora 13.00), la TVR 1, jurnalista Alina Grigore aduce în prim-plan uimitoare poveşti de viaţă şi de front ale unor oameni excepţionali, nu doar pe câmpul de luptă, ci şi în viaţa de zi cu zi. Mărturiile exclusive sunt completate cu momente semnificative din istorie, analize de actualitate, expertiza unor medici specializaţi în diferite tipuri de traume şi psihoterapeuţi. „Frontul de acasă” se vede şi la TVR Internaţional, joia, de la ora 13.00, iar la TVR Moldova, vineri, de la 11.30.
subofiţerul Vasile Zbâncă şi realizatoarea TVR Alina Grigore
