Vestimentația are o istorie îndelungată, fiind una dintre cele mai vechi expresii ale identității și culturii noastre naționale.
Din vremurile dacilor și până în zilele noastre, costumul tradițional a fost purtat atât ca o necesitate practică, cât și ca un simbol al apartenenței la comunitate și al statutului social.
În trecut, hainele erau realizate exclusiv în gospodării, folosindu-se materiale naturale precum cânepa, inul și lâna. Fiecare articol vestimentar, de la cămașă la fustă sau brâu, nu era doar o simplă piesă de îmbrăcăminte, ci purta cu sine o întreagă poveste.
Confecționarea acestora implica multă măiestrie, iar nuanțele alese pentru broderii și țesături nu erau întâmplătoare. Ele erau obținute din plante locale și aveau uneori rolul de a transmite mesaje.
Astfel, culorile portului popular au devenit o adevărată „hartă” a simbolurilor culturale, spirituale și istorice ale românilor, păstrându-și semnificațiile peste veacuri.
Roșul, una dintre cele mai răspândite culori, este asociat cu viața, dragostea și protecția. În multe regiuni, roșul avea rolul de a proteja împotriva spiritelor rele și deochiului. De exemplu, fetele nemăritate purtau ii bogat brodate cu roșu pentru a le feri de ghinion. În tradițiile arhaice, roșul simboliza și focul sacru, fiind o culoare a energiei vitale și a pasiunii.
Negrul era folosit cu precădere în piese vestimentare mai sobre și avea o semnificație dublă: pe de o parte, reprezenta doliul, tristețea și misterul, dar pe de altă parte, simboliza pământul, fertilitatea și regenerarea. În mod tradițional, negrul era văzut ca un simbol al forțelor latente și ascunse ale naturii.
Alb era culoarea purității și a luminii. În mod special, ia era brodată pe fond alb și simboliza inocența. Ea era frecvent purtată la ceremoniile importante, cum ar fi nunțile. În credințele populare, albul era asociat și cu divinitatea și speranța, fiind purtat de femeile în vârstă, apropiate de „trecerea” în lumea albă.
Galbenul, deși mai puțin comun decât roșul și negrul, evoca strălucirea aurului și căldura soarelui. Era văzut ca fiind în legătură directă cu prosperitatea și lumina. De asemenea, galbenul simboliza maturitatea și legătura cu recolta, fiind deseori văzut ca o culoare a grânelor coapte și holdelor bogate.
Fiecare culoare din portul popular are un rol specific în definirea identității și apartenenței la comunitate, contribuind la păstrarea moștenirii culturale românești. Aceste combinații cromatice variate erau atent alese pentru a reflecta nu doar frumusețea estetică, ci și legătura cu spiritualitatea și natura, oferind purtătorului protecție, energie și statut social distinct.
Sursa: TVR, TVR MOLDOVA
Sursa foto: Telejurnal, TVR MOLDOVA.
