Olga Nikova locuiește în satul Gâmzova, comuna Bregovo, regiunea Vidin, Bulgaria. De aproape 20 de ani organizează la ea acasă cursurile de limba română pentru copiii din sat. Un interviu realizat pentru TVR Internațional de Aura Dobre.
Nu i-a cerut nimeni, nu a rugat-o nimeni. A simțit că trebuie să facă asta pentru că foarte mulți dintre copiii din sat, odată cu începerea școlii în limba bulgară, uitau să mai vorbească în limba maternă.
M-am născut aici, în sat, într-o familie de români. Părinții, bunicii și străbunicii mei au fost români, iar noi între noi vorbim doar limba română. Așa am pomenit de mică. Până la șapte ani, când am mers la școală, nu am vorbit altă limbă. Bunica mea nu a știut limba bulgară, nu a știut să scrie în limba română, știa doar să vorbească. Ea și bunicul m-au crescut de mică. Acasă la noi vorbeam românește și cu animalele în bătătură. Același lucru s-a întâmplat și cu cei doi copii ai mei. Eu fiind plecată la serviciu, au fost crescuți de soacra mea, care a vorbit cu ei doar în limba română. Din păcate, nepoții mei nu mai vorbesc limba română. Ei locuiesc la oraș, la Vidin, și acolo au vorbit doar limba bulgară. Mai trebuie să spun ceva, limba pe care o vorbim aici în sat este o limbă arhaică și seamănă cu limba oltenească și nouă ni se spune că am fi olteni de la sud de Dunăre, de pe Valea Timocului bulgăresc. Sunt cetățean bulgar, dar am învățat limba bulgară abia la șapte ani, când m-au dat părinții la grădiniță. Am urmat mai departe școala la Plevna, unde am obținut diploma de profesor cu specializarea în Chimie – Biologie, dar și în Limba franceză.
În anul 2000 a putut participa la un proiect de specializare în predarea limbii române la Universitatea din Craiova. S-a întors de acolo cu o singură dorință: să-i ajute pe copiii din sat să nu uite limba română, să păstreze tradițiile și obiceiurile bunicilor. Așa că, împreună cu soțul ei, au amenajat în casa lor din deal, școala săptămânală de limba română. Doar copiii cu note bune sunt primiți. Camera este plină de cărți în limba română, dar și de costume populare românești adunate de la bâtrânii din sat.
Deschiserăm aici școala şi au început să vină copiii, dar și cu părinții lor ca să învețe și ei limba română pe care o mai uitaseră. Peste 50 de copii au trecut pe aici, “pe la școala din deal”. Mulți dintre copiii care au trecut pe aici au mers să studieze mai departe, în România. Chiar nepoata mea, care nu știa deloc limba română. Am făcut lecții cu ea și a reușit până la urmă să facă facultatea de medicină în limba română, în România! Acum vin deja foștii elevi cu copiii lor. Cu copiii mici mai mult ne jucăm. Prin cântece și cu poezii ușoare îi învăț zilele săptămânii sau să numere. Pare totul o joacă, dar ei rămân cu ceva. Când vin copiii toți în casă simt că şi lor le e bine cu mine, dar şi mie cu ei. De două luni facem lecțiile online, pe internet. Nu le-am întrerupt deloc, că orice întrerupere este o pierdere pentru ei.
Cu copiii din sat care vin la “școala de limba română din deal” a făcut și grupul folcloric ”Gâmzoveanca – apă vie”, cu care participă la toate festivalurile din regiunea Vidin și, pe cât este posibil, ajung și în România, când sunt invitați.
Moșul meu, bunicul meu adică, mi-a spus că strămoșii noștri au lăsat cu jurământ niște vorbe sacre: portul să ni-l purtăm, cântecul să-l cântăm, datinile și obiceiurile să nu le uităm, horele să le jucăm și limba s-o vorbim, limba e mama noastră! De 42 de ani culeg și scriu despre folclorul românesc din zona noastră. Și nu mi-e greu să fac asta, pentru că mi-e drag și o simt ca pe o datorie față de neamul din care fac parte.
În Bulgaria, românii nu sunt recunoscuți ca minoritate națională. Limba română nu poate fi învățată în școlile publice din țara de la sud de Dunăre. De aceea, toți cei care se implică în acțiuni de promovare și de susținere a limbii române și a tradițiilor românești sud-dunărene au avut și încă mai au de suferit. Dar nimic nu-i oprește pe oamenii inimoși, precum doamna Olga Nikova, să-i ajute pe copiii românilor din satele de pe Valea Timocului bulgăresc să fie aproape de limba și de tradițiile strămoșilor lor.
Interviu realizat de Aura Dobre
