Interviu realizat în cadrul Campaniei „Cu România în suflet”
Ciprian Bilețchi are 21 de ani. S-a născut în Slatina Maramureșului Istoric din dreapta Tisei. Este licențiat în Teologie Ortodoxă și, de curând, a devenit diacon.
Slujește în biserica românilor din satul natal, alături de tatăl său. Despre familia lui spune că este una specială, iar povestea lui scrisă în rândurile de mai jos vine să ne lămurească ce înseamnă credința, nădejdea și dragostea unui român de lângă România.
„Familia în care m-am născut este recunoscută prin faptul că reprezintă o dinastie de preoți; asemănător cu seminția Leviților din Vechiul Testament care era destinată slujirii sacerdotale.
Deși familia mea este specială, pentru că la sat preotul și familia preotului reprezintă un exemplu și este mereu luată în vizor, copilăria mea a fost una obișnuită. Școala primară, generală și liceul le-am făcut la mine în localitate. Materiile care mă pasionau în școală au fost Istoria și Literatura. Îmi aduc aminte cu multă plăcere de orele de literatură română. Așteptam cu nerăbdare apariția unor poezii în paginile manualului; pentru mine și încă un coleg și prieten bun, învățarea poeziilor la Literatura română era o relaxare sau...floare la ureche” ne povestește Ciprian Bilețchi.
Poezia și literatura nu i-au fost de ajuns. După cursuri, Ciprian Bilețchi mergea la Școala de Arte din Slatina. A învățat să cânte la acordeon și mai apoi a intrat în Ansamblul folcloric „Speranța” unde, datorită doamnei Elena Șiman, coordonatoarea „Speranței” a îndrăgit cântecul și dansul maramureșean.
„După absolvirea Liceului Mihai Eminescu scopul era să-mi continui studiile în România și, datorită Ministerului Educației din România, căruia îi sunt foarte recunoscător, am ajuns să studiez la Facultatea De Teologie Ortodoxă din Alba Iulia. După absolvirea facultății m-am întors acasă. Casa mea este Slatina, localitatea mea. Aici sunt părinții mei, familia mea și prietenii.
Pe toți oamenii îi cunosc și toți mă cunosc. Nu pot să-mi imaginez un alt loc în care să trăiesc. Dacă ar trebui să mă mut în altă parte ar fi pentru mine...ca sfârșitul lumii. De mic știam că, oriunde voi merge, va trebui să mă întorc acasă” ne asigură Ciprian Bilețchi din Slatina Maramureșului Istoric din dreapta Tisei.
Ciprian Bilețchi, la fel ca alți zeci de mii de români din Transcarpatia, s-a născut în afara granițelor României, într-o familie de români cu rădăcini adânci în pământul din dreapta Tisei.
„Eu m-am născut în Ucraina și sunt cetățean ucrainean. Sunt un cetățean loial și respect toate legile Ucrainei. Sunt conștient de faptul că m-am născut și am crescut aici și că am datorii față de această țară. Sunt român dar cunosc și limba ucraineană, păstrez sărbătorile religioase și naționale atât din România cât și din Ucraina, cunosc foarte bine tradițiile românești, dar le cunosc și pe cele ucrainene.
Știu că încă mai sunt români din România care nu ne cunosc, pe noi românii din jurul țării. Care nici nu știu de existența noastră. Pentru a afla cât se poate de mult despre cultura și neamul nostru, despre oamenii noștri trebuie să aplicăm… armele veacului acesta, adică internetul și rețelele sociale. Dacă tot îți pierzi timpul pe internet, măcar să o faci cu folos!” crede Ciprian Bilețchi. „Schimbul de experiențe, taberele de vară și alte întâlniri sunt, de asemenea, foarte folositoare! Pot să dau un exemplu: în vara anului 2017 am fost într-o tabără de vară în Covasna. Eram tineri români din multe locuri și am reușit să legăm multe prietenii. Așa i-am descoperit pe românii din Serbia. Recunosc că nici nu știam, până atunci, de existența lor. Cu alte cuvinte, o soluție pentru a ne cunoaște, noi românii, unii pe alții ar fi schimbul de experiență al celor din țară cu cei din afara țării. Cred că pentru noi românii din afara țării ar fi foarte folositor să vizităm, să cunoaștem mai bine România. Înainte românii din zona Transcarpatia primeau locuri în tabere la mare în România, în jur de 100 de locuri. Cu timpul s-au redus până la 50, iar acum nu numai sunt deloc. Dacă Statul român ar fi interesat să ne țină aproape…ne-ar chema mai des, iar românii din România ne-ar putea vizita pe noi și așa, am putea să construim relații frățești mult mai puternice, care ar reprezenta un câștig pentru ambele părți.”
Ciprian Bilețchi vorbește cu mare drag despre comunitatea lui de români din dreapta Tisei. Tradițiile, obiceiurile strămoșești sunt „cărțile de vizită” ale românilor din afara graniței României. Când era student, se întorcea în vacanțe, în Slatina și reușea să se implice în viața comunității.
„În perioada vacanței de vară, în incinta bisericii ortodoxe din localitate am făcut ore de religie cu copiii din parohie. Pentru că la școală Religia nu este predată ca materie, am încercat să le aduc copiilor mai multe informații despre ce înseamnă credința, biserica și dragostea pentru aproapele tău. În perioada vacanței de vară, la orele de religie au fost prezenți în jur de 60-70 de copii începând de la vârsta de cinci ani și ajungând până la vârsta de cincisprezece ani. La orele noastre de religie le povestesc copiilor despre iubirea lui Dumnezeu față de oameni, învățăm rugăciuni și cântăm cântări religioase.”
Din curtea Bisericii Ortodoxe din Slatina Ucrainei de azi se vede Sighetul Marmației și de a acolo, parcă România toată. Multe lacrimi a adunat Tisa de la românii de pe malul drept! Și mulți au așteptat și încă mai așteaptă un gând bun și o frântură de înțelegere din partea României, trăită în suflet, ca o Țară Mamă.
„România înseamnă cultura mea. Înseamnă felul meu de a fi, de a gândi și de a mă comporta. România înseamnă bunicii și părinții mei. România mea înseamnă portul, limba, tradițiile, obiceiurile, sărbătorile și rugăciunea rostită în gând, doar în limba mamei.
Noi, de aici, din Slatina, de pe malul Tisei, suntem și vom rămâne români indiferent de timpuri și de furtunile vremurilor” ne asigură, în încheiere, tânărul diacon ortodox Ciprian Bilețchi.
***
Interviu realizat de Aura Dobre – producător TVR Internațional
