Dana Ioana Casetti, profesor asociat de fizică și astronomie la Southern Connecticut State University, pasionată de astronomie, este un cercetător care s-a remarcat la nivel mondial prin studiile și proiectele sale. A modelat și pregătit studenți pentru accesarea unor programe de cercetare finanțate de organizații de renume mondial, precum NASA. O româncă ce face cinste țării sale și care merită recunoaștere și respect pe deplin!
După absolvirea Facultății de Fizică la Universitatea București, în 1987, ai fost profesor de fizică la liceul din Dumbrăveni din județul Sibiu, apoi meteorolog la Centrul de Meteorologie al Aeroportului Internațional din București. Ce te-a determinat să pleci din România și când ai plecat?
Șansa de a studia astronomia la cel mai inalt nivel, la Yale University. Acest deziderat a fost posibil numai după schimbările de regim din 1989.
Cum ai făcut trecerea de la fizică la astronomie? Ce studii ai urmat în Statele Unite ale Americii?
Încă din liceu m-a pasionat astronomia. Fizica a fost numai o “scuză” ca să am o bază riguroasă pentru astronomie. În România, din păcate, nu există o Facultate de Astronomie, așa încât am considerat fizica materia cea mai apropiată de astronomie. În SUA am urmat un program de 6 ani pentru obținerea doctoratului în astronomie la Yale University. Pot spune că baza mea de studii de fizică din România a fost foarte solidă și mi-a servit excelent în studiile de astronomie de la Yale University.
De ce te-ai îndreptat spre astronomie și nu spre alt domeniu? Ce înseamnă astronomia pentru tine?
Greu de spus… Când te îndrăgostești de cineva, nu îți pui întrebarea “de ce?” Pur și simplu, se întâmplă. Inițial, în lumea dominată de comunism în care am crescut, astronomia a reprezentat pentru mine o sursă de adevăr unde găseam și frumusețe și stabilitate, în sensul că omul - cu părerile lui subiective, de moment - nu poate schimba nimic.
Dana Ioana Casetti_ Observatorul Astronomic Național din Cerro Calan, Chile
Care sunt cele mai importante poziții academice pe care le-ai ocupat după terminarea doctoratului în astronomie și chiar și în timpul acestuia?
După doctorat, am urmat traseul clasic, întâi ca cercetator post doctoral la Universitatea din Virginia, apoi am revenit la Yale ca cercetător asociat pentru vreo 12 ani. Între timp am început sa mă orientez și spre o cariera didactică, așa încât am fost întâi Visiting Professor la Wesleyan University și apoi la Southern Connecticut State University. De asemenea, în 2018, am fost profesor la școala de vară de astronomie de la Vatican Observatory, o școală prestigioasă pentru studenți, viitori astronomi, organizată la fiecare doi ani.
Cum ai accesat pozițiile academice de-a lungul vremii? Ce ai făcut concret în acest sens?
În SUA, pozițiile de cercetător sunt - în cea mai mare parte - finanțate prin granturi; aceste poziții sunt temporare. Obținerea de granturi este un proces extrem de competitiv: depinde de experiența acumulată (i.e., publicații în jurnale consacrate), domeniul de cercetare, etc. Pozițiile mai stabile de profesor sunt accesate prin canalele standard de a aplica acolo unde sunt oferte. Aici, cred ca cel mai mult a contat obținerea de granturi pe proiectele pe care le-am propus la cele două agenții guvernamentale principale: NASA și NSF (Național Science Foundation).
Din 2005 ai susținut diferite cursuri și prelegeri publice la diferite instituții academice de prestigiu în Statele Unite, dar și în Europa, inclusiv în România? Ce subiecte au atins aceste cursuri și prelegeri și ce tip de public au vizat?
Subiectul principal este cercetarea mea în domeniul formării Galaxiei noastre, Calea Lactee și a Grupului Local ce conține două galaxii mari, spirale, Calea Lactee și Andromeda, și o sumedenie de galaxii mai mici. Audiența variază foarte mult, de la public larg, până la specialiști în domeniu, unde discutăm diverse tehnici de procesare a datelor etc.
Care a fost feedback-ul primit în urma dedicării tale acestor cursuri și prelegeri publice?
Feedback-ul este colosal: întrebările și discuțiile generate îți dau noi idei și impulsuri. În plus, contactul uman este de neprețuit! În acest fel cunoști și te faci cunoscut și ajungi să fii invitat în diverse alte locuri la care nici nu te gândeai.
Comunicarea directă cu oameni cu care “ești pe aceeași lungime de undă” este fabuloasă: înțelegi și urmezi gândul lor, dar și aspectele simple și personale ale vieții lor. Oamenii de știință autentici sunt modești, preocupați de acuratețe și corectitudine în lucrul lor, un fel de “monahi” ai domeniului lor.
Știu că ai fost profesor îndrumător pentru mai mulți studenți care au dorit să acceseze burse NASA sau au conturat proiecte de cercetare individuale. Ce ai făcut concret pentru ei? Cum susține un profesor în America tinerii care doresc să facă cercetare?
În primul rând, încerc să ii cunosc și să le descriu ce înseamnă o profesie de această natură, cu toate sacrificiile și dedicația necesare. Apoi îi implic în varii sub-proiecte de cercetare unde ei trebuie să învețe acest proces de cercetare, pas cu pas. Sigur că îi susțin financiar din grant-urile obținute pe cei promițători și serioși.
Cu ce se finalizează proiectele de cercetare ale studenților? Ce impact au ele în cercetare în SUA?
În general se finalizează cu o teză de masterat și apoi o publicație unde studentul este co-autor sau prim autor, depinzând de capacitatea respectivului student. Rolul de co-autor le servește în aplicațiile pentru următoarea etapa: studii doctorale, job în diverse domenii.
Dana Ioana Casetti în sala de curs
Cum este să fii profesor într-o universitate de prestigiu din America? Care sunt plusurile și minusurile? Cu ce provocări te confrunți în munca la catedră sau în laborator trăind într-o lume extrem de diversificată din multe puncte de vedere?
Este foarte solicitant: trebuie sa jonglez între cursuri, laboratoare, Planetariu, prelegeri, coordonarea grupului meu de cercetare și avansarea proiectelor până la punctul final al publicării rezultatelor și o sumedenie de alte activități legate de aspecte administrative și programa universitară. Plusul este că - prin procesul didactic - reușesc într-o oarecare măsură să transmit ceea ce am învățat eu, minusul este că nu mai am același timp dedicat cercetării ca atunci când nu predam.
Dificultatea curentă este starea tinerilor: oarecum confuză, dispersată în o mie și una de preocupări fără o canalizare pe ceva anume, și nu în ultimul rând, baza lor academică ce este mult mai slabă decât cu câțiva ani în urmă…
Într-adevăr, în SUA mediul cultural este foarte diversificat, dar eu insist sa găsesc un numitor comun, iar astronomia, fizica oferă aceasta posibilitate.
Care sunt domeniile tale de interes în materie de cercetare?
Domeniul meu de cercetare este studiul Grupului Local și al Caii Lactee. Mă ocup de niște măsurători extrem de dificile care se numesc “mișcări proprii” ale stelelor și care acum, cel mai precis se fac cu telescoapele spațiale. În prezent lucrez cu observații de la telescopul spațial Hubble (HST), dar și altele.
Cum susțin statele americane cercetătorii? Cum accesezi eventualele granturi și spre cine te îndrepți concret pentru a le obține?
În domeniul astronomiei, astrofizicii sunt cele două mari agenții NASA și NSF. Există și alte surse, chiar din domeniul privat. Ca să poți accesa un grant, în principal, trebuie să ai o idee, un proiect pe care să îl propui și care să fie competitiv ca rezultat științific, să fie fezabil într-o perioadă specifică de timp, și pentru care să ai resursele necesare: baza observațională (i.e., acces la telescoape necesare), baza computaționala, baza de personal calificat. Acces la telescoape se face prin aplicații pentru timp de observații pentru un anumit proiect. În alte cazuri, universitatea de care aparții are acces la un anumit telescop, de exemplu un anumit număr de nopți de observații pe an pentru cercetătorii din Departamentul de Astronomie din acea Universitate.
Baza computaționala se formează prin varii granturi externe sau interne ale universității /instituției de care aparții. Spre exemplu, când am fost angajata la SCSU, am primit de un “start-up fund” de ordinul $30.000 pentru baza de computere și echipament necesare. În privința personalului calificat, sunt colegi cu care am lucrat în decursul timpului și care sunt disponibili pentru respectivul proiect. De asemenea, se poate angaja personal post-doctoral (pe perioade de 1 - 3 ani) specializat pe o anumită cercetare.
Pentru alte proiecte, unde se dezvoltă instrumentație cum ar fi detectori speciali, trebuie să demonstrezi că ai acces la laboratorul necesar. În Departamentul de Fizică de la SCSU noi avem un asemenea laborator de optică unde colegul meu dezvoltă prototipe de detectori pentru observații astronomice.
Toate acestea vin pe măsură ce te-ai maturizat ca om de știință într-un domeniu și într-un grup de cercetare pe o anumită tematică. De aceea există aceste etape consacrate de student doctorand, cercetător post-doctoral, cercetător, profesor.
De asemenea, sunt tot felul de granturi pentru diferite etape. Exista fellowships și scholarships pentru etape la începutul carierei, cum ar fi Hubble Fellowship, sau NSF postdoctoral fellowship, etc. Odată intrat în acest circuit academic, studentul are cunoștință de aceste posibilități.
Dana Ioana Casetti
Cât timp durează accesarea unui grant pentru un proiect de cercetare? În cât timp trebuie să îl folosești?
Variază, dar în principiu, între 6 și 9 luni de la aplicație până la decizie. Timpul de folosire variază și depinde de proiect: de la câteva luni până la 3-5 ani.
Care sunt principiile și regulile pe care trebuie să le respecți ca autor al unei cercetări după ce ai obținut grantul?
Ei, aici este un manual întreg! Pe scurt, trebuie sa raportezi periodic cum a avansat proiectul și să publici. Motto-ul este “Publish or perish”.
Care este valoarea cea mai mare a unui grant accesat de tine ca cercetător principal al unui proiect?
În general unele proiecte au continuitate, astfel încât s-au obținut granturi succesive pentru același proiect mare pe o perioada de câteva cicluri. Spre exemplu, la Yale am obținut o serie de granturi totalizând ~$670.000 între 2004 și 2010.
Ca grant de sine stătător pe care l-am obținut mai recent (2019) la SCSU, este în valoare de ~$550.000.
Ce fel de proiecte ale tale au beneficiat de granturi? Exemple concrete.
Două proiecte mai importante și mai recente sunt:
“Orbitele galaxiilor satelit Andromedei” - NASA/Hubble Space Telescope (HST) - 2023
“Calibrarea Astrometrica a Detectorului WFPC2 pe Hubble” - NASA/Hubble - 2019
Ce rezultate ai obținut prin aceste proiecte de cercetare?
Diverse rezultate observaționale care constrâng studiile teoretice de formare a Galaxiei noastre în contextul cosmologic actual. Modelul cosmologic actual, cunoscut ca lambda-cold-dark-matter, bazat pe structura la scara mare a universului, face predicții locale de formare a unei galaxii de tip Calea Lactee. Mai specific, modul de asamblare și rămășițele acestui proces produc un număr de galaxii satelit galaxiei principale. Acești sateliți au o anumită distribuție spațială și anumite mișcări orbitale.
Pe scurt, rezultatele observaționale nu sunt în acord cu predicțiile teoretice de formare a Caii Lactee, în sensul ca orbitele satelitilor sunt mult mai coerente în spațiu și mișcare decât prezic modelele. Aceasta se pare ca se întâmplă și în cazul galaxiei Andromeda, dar trebuie confirmat observațional. Natura mereu oferă surprize când credeam ca le-am înțeles pe toate …
***
Mulțumiri Danei Casetti pentru împărtășirea succesului ei ca cercetător în astronomie la nivel mondial, prin acordarea interviului pentru TVR în vara anului 2024! Respect și admirație pentru românca Dana Casetti!
***
Ați parcurs prima parte a interviului realizat de Maria Grăjdan, cea de-a doua parte o veți putea citi vineri, 30 august, în secțiunea Reportaj și analiză a site-ului TVR.
***
Credit foto: Dana Ioana Casetti
