"Cap Compas": Răstimpuri elenice

Echipa emisiunii "Cap Compas" vă invită la o călătorie cu valențe inițiatice, începând din Lefkada, în casa poetului Angelos Sikelianos, inițiator al Jocurilor Delfice la începutul secolului trecut, parcurgând marele sanctuar de la Delfi și continuând cu reperele istorice și spirituale ale orașului Larissa. Sâmbătă, 15 noiembrie, de la ora 17:30, la TVR 2.

Cap Compas

De peste zece ani, „Cap compas” este o emisiune care transformă ecranul în fereastră spre lume.

(w882) Cap Compas

Ca orice spațiu insular grecesc, Lefkada este un tărâm al descoperirilor, atât pentru cei care ajung pentru prima dată aici, cât și pentru oaspeții care au înscris în lista de preferințe țărmurile, orașele, satele și munții insulei drept repere ale unor neostoite reveniri.

Orașul Lefkada, preferat pentru facilitățile oferite pasionaților de yachting, este răsfirat asemenea unui evantai dinspre mare către marginile dominate de înălțimi.

Reprezentând o epocă aparte, poetul și dramaturgul Angelos Sikelianos s-a născut și a crescut în insula Lefkada.

Casa în care a locuit provoacă la meditație în clarobscurul în care sunt expuse obiecte personale, manuscrise și fotografii.

Inaugurat în 2017, muzeul păstrează amintiri ale poetului și îl face pe vizitator să călătorească pentru a descoperi aspecte ale vieții și operei sale printr-o abordare arhitecturală și muzeologică de pionierat, amenajarea fiind opera unui grup de oameni de știință distinși.

În colaborare cu soția sa, Eva Palmer, Sikelianos a organizat Festivalul Delfic ca parte a efortului de renaștere a „Ideii Delfice”.

Preludiul ansamblului din Delfi este muzeul care, asemenea unei răspântii, te ajută să înțelegi moștenirea milenară a locului.

Muzeul Arheologic din Delfi este administrat de Ministerul Culturii din Grecia.

Fondat în 1903, muzeul arheologic a fost reamenajat de mai multe ori și găzduiește descoperirile făcute la sanctuarul panellenic din Delfi, începând din perioada helladică târzie până la începutul epocii bizantine.

Cercetările arheologice din Delfi au început în 1860, fiind coordonate inițial de istorici germani. În 1891, guvernul grec a acordat Școlii Franceze din Atena permisiunea de a efectua săpături pe termen lung la fața locului.

Atunci a fost mutat satul Kastri pentru a permite așa numitele „Mari Excavații” care au scos la iveală vestigii spectaculoase, inclusiv aproape trei mii de inscripții de mare importanță pentru cunoașterea vieții publice din Grecia antică.

La poalele Muntelui Parnas, în unghiul format de stâncile gemene ale Phaedriadelor, se află sanctuarul panelenic din Delfi, care a adăpostit cel mai faimos oracol al Greciei antice.

Delfi era considerat centrul lumii. Conform mitologiei, aici s-au întâlnit cei doi vulturi trimiși de Zeus de la marginile universului pentru a găsi buricul lumii. Sanctuarul din Delfi, situat într-un peisaj extrem de spectaculos, a fost, timp de multe secole, centrul cultural și religios și simbolul unității lumii elene.

Muzeul Diacronic din Larissa, inaugurat în 2015, oferă ocazia unei veritabile inițieri în valorile regiunii. Exponatele provin din săpături efectuate în prefecturile Larissa, Trikala și Karditsa, dar și din donații și ca urmare a repatrierii diferitelor antichități.

Numărul artefactelor adăpostite aici depășește 2.000.

Principalele scopuri ale muzeului sunt de a renegocia relația locuitorilor cu trecutul și patrimoniul regiunii și de a conștientiza necesitatea protecției monumentelor prin fundamentarea unei relații dinamice cu conceptele de arheologie, patrimoniu cultural, cultură materială și management cultural.

Larissa este un oraș foarte tânăr și plin de viață. Cafenele, restaurante și taverne, situate în cea mai mare parte în zona pietonală a centrului, se află la câțiva pași de multe monumente istorice reprezentative.

Este al cincilea oraș ca populație din Grecia, cu aproape 150.000 de locuitori, fiind și capitala unității regionale Tesalia.

Pașii localnicilor se perindă firesc printre ruinele în cărora și-a făcut vatra orașul.

Teatrul Antic din Larissa, construit în timpul domniei regelui Filip al V‑lea al Macedoniei în secolul al III‑lea idHs, a fost folosit timp de şase secole, fiind cea mai mare amenajare de acest fel din Tesalia. Alături de teatru se aflau temple dedicate zeilor, iar în timpurile creştinismului timpuriu a fost ridicată catedrala dedicată Sf. Ahilos.

Larissa este sediu mitropolitan al Bisericii Ortodoxe a Greciei, iar marea biserică a oraşului se decupează cu solemnitate pe înălţimile colinei Frourio, ca o mărturie a continuităţii creştine neintrerupte vreme de două milenii.

În timpul stăpânirii otomane, din cauza distrugerii vechii catedrale, vreme de 26 de ani nu s‑a oficiat nicio liturghie în Larissa. Lăcaşul de cult inaugurat în 1965 îmbrăţişează ca protector din înalt Larissa şi întreaga Tesalie.

Iconostasul, făcut de meşteri veniţi din insula Tinos, altarele din marmură şi din lemn, şi reprezentările aghiografice magnifice care înnobilează pereţii şi cupolele, executate de artişti locali, fac din această zidire de cult un reper esenţial pentru credincioşii oraşului. Sf. Achilie, venerat ca protector al oraşului, se află într‑o raclă de argint din 1981 — revenit în cetatea de baştină după ce vreme de 1000 de ani s-a aflat în nordul Greciei, fiind luat de ţarul Samuel al bulgarilor în anul 985.

Sf. Achilie a fost cel de‑al patrulea episcop al cetăţii şi participant la primul sinod ecumenic desfăşurat la Niceea.

În marginea orașului, asemenea unui prag, o mică mănăstire închinată Sfintei Mucenițe Parascheva veghează porțile urbei. Stilul arhitectonic grecesc, inspirat până în detaliu din tradiția bizantină, este inserat aici ca un exemplu de adaptare a tiparelor constructive în orice spațiu, indiferent de mărime și ambient.

Pas cu pas se descoperă o atmosferă impregnată de intimitate și asceză.

Puținele călugărițe care viețuiesc în acest așezământ înalță zilnic rugi în cinstea cuvioasei martire care a trăit la Roma acum aproape două milenii. Biserica este apreciată pentru lucrările sale elegante în piatră și pentru frescele frumoase care reflectă stilul tradițional bizantin, ceea ce o face un reper semnificativ în regiune.