”Trăim românește, oriunde ne-am afla, dincolo de granițele României!” Un interviu realizat de Aura Dobre cu Adrian Borka, din Voivodina, prilejuit de Ziua Românilor de Pretutindeni.
Adrian Borka s-a născut în Kikinda, o localitate aflată la mică distanță de frontiera cu România, în Serbia. Dar tot satul familiei sale este din Uzdin, în sudul Banatului Sârbesc. Acum locuiește, împreună cu Daniela, soția sa, și cu fiul Konstantin la Novi Sad, orașul de pe malul Dunării.
La Uzdin am copilărit alături de părinți, bunici, frate, prieteni, rude, vecini, toții fiind de naționalitate română, având în vedere că satul Uzdin este un sat aproape pur românesc. Desigur există și alte naționalități, precum sunt sârbi, romi, maghiari, dar într-un număr foarte mic.
Copilăria a fost foarte frumoasă, pot spune fără griji, chiar dacă am copilărit în anii '90, când s-a desființat, printr-un război civil, fosta Iugoslavie. Chiar dacă în Serbia nu am văzut acest război, s-a simțit foarte rău, mai ales financiar și economic. Aceasta având în vedere că până în anii '90 am avut un standard de viață bun, economia a fost dezvoltată și ne-am bucurat de totul ceea ce am dorit, copii fiind (călătorii, vacanțele la mare în Croația, Muntenegru, care făceau parte din țăra noastră Iugoslavia).
Primii ani de școală i-a făcut în limba română la Uzdin, după școala elementară a mers la liceul din Covăcița, la 10 km de Uzdin. Făcea naveta în fiecare zi. Acolo a învățat în limba sârbă.
Frecventarea cursurilor în limba sârbă, care nu este limba mea maternă, a fost mai dificilă la început, dar, având în vedere că de mic copil vorbeam perfect și limba sârbă, nu am mai simțit această dificultate după câteva săptămâni. După liceu, m-am înscris la Facultatea de Drept din Novi Sad și m-am mutat în acest oraș de pe malul Dunării. Din facultate am numai amintiri plăcute, am avut rezultate bune, dar și colegi și profesori foarte buni. Evident că m-am bucurat și de viața într-un mare oraș, ca orice student, de altfel! Facultatea am făcut-o în limba sârbă, dar am avut și cursuri în limba engleză. Conducerea facultății, știind că sunt român, în ultimul an de studiu m-a trimis în cadrul programului CEPUS, la un schimb de studii, pe durata de un semestru, la Facultatea de Vest din Timișoara, unde am frecventat cursurile și am susținut examenele în limba română. După absolvirea facultății, am urmat studiile de master la Facultatea de Drept din Novi Sad, iar în momentul de față sunt la studiile de doctorat la aceeași facultate.
Încă din facultate, a făcut practică în cadrul instituțiilor administrative ale Guvernului Provinciei Autonome Voivodina. Din 2007, este angajat în cadrul Secretariatului Provincial pentru Administrație, Reglementări și Minoritățile Naționale.
La început am fost angajat ca traducător de limba română, apoi ca expert pentru drepturile omului și drepturile minorităților naționale, iar în momentul de față sunt pe poziția de inspector – consilier independent pentru supraveghere și inspecție pentru uzul oficial al limbii și grafiei. Pe parcursul anilor, am luat examenul de traducător judiciar pentru limba română, apoi examenul de cunoaștere a limbii engleze, examenul de capacitate jurisdicţională - examenul de primire în profesia de avocat, examenul de stat pentru munca în instituțiile de stat și examenul pentru inspector. În prezent, mă ocup de drepturile minorităților naționale și folosirea oficială a limbii și grafiei. Sunt membru în diferite comisii și comitete, grupuri de lucru din acest domeniu. De asemenea, fac parte din Comisia Mixtă Interguvernamentală Româno-Sârbă privind Minorităţile Naţionale.
Am încercat să aflăm ce loc ocupă România în viața unui român care trăiește la Novi Sad.
În viața mea personală și socială, România ocupă un loc important. În primul rând, în familie vorbim limba română, promovăm obiceiurile noastre românești și avem mulți prieteni și rude alături de care păstrăm tradiția noastră românească. Nu este ușor, mai ales fiind stabiliți într-un oraș mare unde sunt puțini români și unde, în viața socială și profesională, familia mea folosește limba sârbă. Când venim acasa, vorbim română și nu ne este greu, nici chiar pentru fiul nostru Konstantin. Urmărim programele de televiziune și radio în limba română și participăm la programele culturale care se desfășoară în limba română. Având în vedere că mă ocup cu drepturile tuturor minorităților naționale care trăiesc în Voivodina, desigur că, într-un mod aparte și pasionat, mă ocup cu drepturile minorității române. Susțin profesional și tehnic, prin activitatea Secretariatului unde sunt angajat, multe manifestări culturale ale românilor, ajutăm școlile române, colaborăm cu autoguvernările locale unde se găsesc apartenenții minorității române, colaborăm cu presa română din Voivodina.
Deci, în fiecare zi ne dăm silința să ajutăm ca minoritatea română să existe, să își păstreze și să-și îmbunătățească toate drepturile pe care le are stipulate în legi și care trebuie doar bine implementate. În fiecare zi efectuez traduceri din diferite domenii și prin această activitate ajut mulți oamenii să comunice și să dezvolte mediul economic, financiar, comercial între Serbia și România. În România mergem în vizită de mai multe ori pe an, pentru că avem rude și prieteni acolo, mai ales la Timișioara.
La final, l-am rugat pe Adrian Borka din Voivodina, Serbia să trasmită un mesaj cu ocazia Zilei Românilor de Pretutindeni.
Trebuie să fim mândri de ceea ce suntem și să nu uităm de unde am plecat și cine sunt bunicii și străbunicii noștri, care cu toții au venit odată din România. Pentru mine, până în prezent, a fi minoritar român, în Serbia, dincolo de granițele României, a fost doar un avantaj și nu am avut neplăceri deloc. Noi, ca români care nu trăim în România, trebuie să respectăm statul ai cărui cetățeni suntem și unde ne aflăm în momentul de față, iar în acel stat să promovăm cultura, tradițiile și valorile noastre românești, pentru a putea apropia mai mult statul respectiv de România, pentru a consolida valorile democratice și europene, dar mai ales pentru a ne învăța copiii să fie oameni care respectă orice națiune, țară, tradiție, minoritate. În felul acesta, continuăm să trăim românește oriunde ne-am afla, dincolo de granițele României!
Interviu realizat de Aura Dobre
