TVR Cultural a difuzat duminică, 4 iunie, un documentar despre pictorul și graficianul Ion Drăghici, realizat în cadrul emisiunii „Biografii necesare”.
Un text de Ileana Ploscaru Panait, realizatoarea și producătoarea „Biografii necesare”
Fără excese, cu bună măsură şi cuviinţă, Ion Drăghici şi-a încropit, fărâmă cu fărâmă, o lume a bunătăţii şi frumuseţii, exprimată prin desen şi culoare. Şi-a delimitat un spaţiu al lucrului ferit de freamătul, de multe ori, destabilizator al evenimentelor din afara sa. Fără a se îndepărta de problemele vieţii cotidiene, Ion Drăghici s-a protejat înconjurându-se de familie şi de un tezaur de amintiri şi de fapte pe care îl preţuieşte mai mult decât orice bogăţie a lumii.
TVR: Spuneai la un moment dat că «Tot ce ne înconjoară este artă, pentru că este creaţia lui Dumnezeu». Cum ai defini lumea de azi şi cum te incluzi în ea?
Ion Drăghici: Casa, grădina plină de flori şi insecte, tot ce este în jurul meu - atelierul, albumele de artă-, ce am învăţat de la maeştrii care m-au îndrumat, locurile pe care le-am vizitat, bisericile unde am lucrat, totul face parte din mine. Nu pot pune altceva în loc. Fac parte din bogăţia mea spirituală. Este tezaurul cu care plec la lucru.
TVR: Ai un dublu privilegiu. Faptul că, deşi ai făcut grafică, ai fost studentul lui Traian Brădean, un pictor care te-a disciplinat şi te-a convertit spre culoare. Apoi, în Nicolae Săftoiu, un grafician pur-sânge, ai găsit un maestru dispus să te înveţe compoziţie şi tehnici grafice. Cum vezi această dualitate a pregătirii tale din pespectiva artistului care ai devenit?
Ion Drăghici: Da, ai dreptate. Le datorez enorm amândurora, dar am selectat: am luat de la fiecare ce am crezut eu că mi se potriveşte. De la Traian Brădean, calitatea şi armonia cromatică; de la Nicolae Săftoiu, libertatea şi bucuria de a desena. Împreună cu dânsul am organizat şi câteva expoziţii „Maestru şi Discipol” şi, acum, la galeria Simeza, „Discipol şi Maestru”. De fapt, prin expoziţia asta, fac o reverenţă tuturor graficienilor români care nu mai sunt printre noi - Marcel Chirnoagă, Ioan Atanasiu Delamare, Eugen Popa-, pe care i-am cunoscut şi alături de care am expus de atâtea ori.
TVR: Este desenul „ABC”-ul unui artist, cum bine zicea un alt profesor de la facultate, Mircia Dumitrescu?
Ion Drăghici: Clar. Cel puţin pentru mine, da. Cu Mircia Dumitrecu am învăţat tehnoredactare şi ilustraţie de carte. A fost o mare şansă. Aveam curs de arta scrisului, de tehnici grafice. Aveam meşteri cu care imprimam litografii, care şlefuiau plăcile de gravură. Un personal tehnic performant şi absolut necesar, care a dispărut. Aşa cum a dispărut, fraudulos, şi Atelierul de Gravură din strada Speranţei şi celebra Galerie „Podul”, unde expuneam mereu. Nu mai are cine să se mai ocupe de toate problemele astea. S-au pierdut multe spaţii, galerii, ateliere.
Ion Drăghici este pictor şi grafician, restaurator şi pictor de biserici, artist monumentalist, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. A absolvit Secția de Grafică a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti în 1984. De atunci, expune cu regularitate, fie în expoziţii de grup, fie în expoziţiile personale, dintre care notabilă este cea de la Galeria „Simeza” în 2023.
Valoarea profesională i-a fost recunoscută prin cele două premii acordate de Uniunea Artiştilor Plastici pentru Grafică, în 1985 şi 2001, sau Marele Premiu „Gheorghe Tăttărescu”. Invitaţiile la expoziţii internaţionale de la Paris, Bruxelles, Viena, Beirut, Toronto şi la taberele de creaţie, precum şi călătoriile de documentare din ţară şi străinătate şi lucrările aflate în colecţii de stat şi private, i-au consolidat succesul şi valoarea artistică.
Grafica de şevalet şi gravurile sale sunt îmbogăţite prin tehnici coloristice şi grafice laborioase, totul în slujba unei compoziţii cu multiple straturi de lectură. De la ilustrarea unor texte literare, la citatul din maeştrii Renaşterii, Ion Drăghici şi-a compus o lume complexă, în care vedete sunt caii şi scoicile aduse valuri la ţărmul mării, frunze, pietre şi trunchiuri de lemn, spectacolul de lumini şi chipuri ale Veneţiei, nudurile imaginare şi miile de subiecte tezaurizate în caietele de schiţe, nelipsite din nicio călătorie, însă nu trebuie să ne lăsăm seduşi de fabulaţia poveştii, depănată prin această recuzită aparent neutră, cât mai degrabă de introspecţia – nu o dată – lucidă şi dureroasă, moralizatoare şi plină de avertismente asupra realităţii în care trăim.
Urmăreşte efectele de lumină, culorile tari, mai ales albastrul, iubeşte pastelul de cretă, dar şi tehnicile mixte cu suprapuneri de creion, acril, tuş, laviu şi cărbune. Desenează fragmentar şi în detaliu cu o minuţiozitate de artizan. Inspiraţia vine din studiul în plein-air – „Fiecare loc are mirajul lui!” – din crochiurile după anatomia animalieră, cabalină, în mod special sau după scheletul uman. Nu idealizează personajele umane. Nu-l interesează estetica urâtului în sensul caricaturii.
„Urmăresc expresivitatea sub toate formele ei. Grecii şi, apoi, romanii ne-au lăsat o moştenire fabuloasă; cum să nu te inspiri de la ei? De la natură, omul are o formă şi o proporţie ideale. Noi, artiştii, nu mai avem ce pune de la noi. Trebuie doar să vedem. Să lucrăm tot timpul. Eu nu am astâmpăr. În fiecare zi, lucrez cât pot mai mult. De cele mai multe ori, nu-mi ajunge timpul”, explică Ion Drăghici.
Mărturii, amintiri, prietenii - toate sunt depănate cu un simţ al umorului şi al măsurii, al bucuriei reîntâlnirii noastre peste decenii. Chiar în aceste zile am vizitat, la Galeria Simeza, cea mai recentă expoziţie a sa, în care aduce un omagiu magisterului Nicolae Săftoiu, dovadă a unei necesare recunoştinţe.
TVR: Mai spuneai undeva că «Dacă nu-ţi înmulţeşti talentul, degeaba ţi l-a dat Dumnezeu».
Ion Drăghici: Sigur. Dacă nu lucrezi îndeajuns şi nu eşti conştient de valoarea ta, înseamnă că îţi baţi joc de darul preţios care ţi-a fost hărăzit. Sunt atât de puţini oameni care se pot bucura cu adevărat de o asemenea zestre. În ceea ce mă priveşte, eu am încercat să fac tot ce a depins de mine ca să-mi înmulţesc darul. Şi să rămân modest şi integru, iar familia, copiii mei au înţeles asta. Sunt fericit.
Această ediție „Biografii necesare” poate fi urmărită la TVR Cultural, duminică, 4 iunie, de la ora 22.00 (în reluare duminică, 11 iunie, orele 16.30 si 01.30), la TVR Internaţional - vineri, 9 iunie, ora 16.40 şi online, pe TVR+.
