TVR Cultural a difuzat, 21 aprilie, dialogul dintre artista vizuală Ileana Ploscaru Panait și pictorița Florica Prevenda, înregistrat în cadrul emisiunii „Biografii necesare”.
Un text de Ileana Ploscaru Panait, realizatoarea „Biografii necesare”
S-a născut în Bărăgan, în mijlocul Câmpiei Române, într-un sat în care erau deportaţi cei care se opuneau cu îndărătnicie regimului comunist. Acolo, la Dor Mărunt, un loc cu un nume atât de frumos, Florica Prevenda a văzut şi a înţeles, pentru prima oară, ce înseamnă distanţa de la pământ, la cer, linia subţire şi îndepărtată a orizontului.
Peste ani, în atelierul în care am vizitat-o într-o după-amiază de martie - arşiţa de vară, ciulinii contorsionaţi de uscăciune, fulguraţiile luminii, întinderile galbene ale câmpurilor de floarea-soarelui sau praful atotstăpânitor al drumurilor de ţară-, aveam să regăsim toată această poezie vizuală, în nenumărate variante, pe suprafeţe mai mari sau mai mici, într-un multiplu continuu, într-o rodnică recoltă de lucrări de pictură, grafică şi obiecte, pentru că Florica Prevenda n-a pregetat să transforme stările şi trăirile sale în semne ale trecerii, pline de înţelesuri, pe care doar sensibilitatea ei exacerbată, spiritul combativ şi analitic puteau să le exprime.
Ileana Ploscaru Panait: Sigur, te-ai mai întors în locurile natale. Ai lucrat, aşa, ca într-o tabără?
Florica Prevenda: Nu neapărat, dar m-am încărcat de energie. Eram curioasă dacă ce ţineam eu minte de atunci, din copilărie, mai simt şi astăzi. Da, am retrăit nişte experienţe, dar totul s-a schimbat. Şi locurile, dar, mai ales, eu. Orizontul, nu. Nici culorile.
A urmat Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Bucureşti, apoi facultatea la Iaşi. Viaţa a împins-o spre experienţe care aveau să-i modeleze perseverenţa şi spiritul justiţiar, în încercarea de a se dedica fără compromisuri artei sale.
Caietul de schiţe n-o părăseşte niciodată. Scurte notaţii îi relevă de fiecare dată o nouă direcţie de cercetare. Nu sunt doar ore şi zile, ci ani de experimente şi studii asupra suprafeţelor, culorilor, materialelor şi mediilor mixte, menite s-o servească în cel mai înalt grad în compoziţiile sale. Nu se mulţumeşte cu puţin. Este mereu atentă la context, la cele mai inovatoare moduri de expresie, dar nu devine niciodată sclava acestora.
Lucrările sale pornesc dintr-o sursă interioară. Sunt un răspuns pragmatic şi direct la impulsurile şi la direcţia în care se mişcă lumea. Florica Prevenda se detaşează de lecția picturii clasice, cu temeinicele sale baze tehnice și disciplina lucrului zilnic la atelier, printr-un susţinut efort de (re)integrare în discursul artistic contemporan. Cercetarea şi inovaţia capătă valenţe surprinzătoare, în care coexistă, fericit, un figurativism sublimat, spiritul introspectiv, lumea afectivă şi sensibilitatea nativă cu o expresie plastică modernă, în care experimentele şi noile tehnologii deţin rolul principal.
Ileana Ploscaru Panait: Eşti, de multe ori, catalogată – am auzit asta de la colegi – ca „o artistă cu viziunea viitorului”. Eşti de acord?
Florica Prevenda: Într-un fel, da. Prin anii ’90, când netul și toate reţelele erau la început, telefoanele inteligente, mă rog, toate performanţele astea care acum nu mai înseamnă atât de mult, au devenit obişnuite, eram privită ca o ciudăţenie. Dar am fost plecată în Statele Unite şi acolo mi-am dat seama încotro se îndreaptă lumea. Şi am simţit nevoia să fac şi eu parte din ea. Mi-am spus părerea. În felul meu.
Ileana Ploscaru Panait: Şi când te-ai întors?
Florica Prevenda: Nu eram privită cu prea mare admiraţie. Dar au fost şi artişti, mai ales dintre profesorii noştri, care au apreciat mult direcţia în care mergeam. Nu se poate să nu-ţi ajustezi mijloacele la ceea ce vine ca noutate. Eu caut acele forme care să-mi pună cel mai bine în valoare ideea.
Florica Prevenda este o creatoare cu intuiţie anticipativă. Acum mai bine de 20 de ani, ea a început să figureze în mari serii de lucrări, precum: „Face without a Face”, „Net People”, „Shadows of the Present”, „Facebook Obsession”, „Efemer”, „Anonymous”. Viziunea sa despre ceea ce vedem acum că este o discuţie la ordinea zilei despre globalizare, uniformizare, spaţiu virtual, inteligenţă artificială şi comunicare mediată tehnologic.
„Facebook obsession”.
Ileana Ploscaru Panait: Cum coexistă spiritul tău introspectiv, lumea ta afectivă, sensibilitatea ta interioară, cu experimentele şi noile tehnologii? Ce ţi-au oferit acestea? Nu sunt mijloacele picturii suficiente? Este artistul omul timpului său şi din această pespectivă?
Florica Prevenda: Cred că a fost un drum pe care l-am câştigat pe etape, în funcţie de evoluţia mea intelectuală, de simţirea mea, de maturizarea mea profesională, de experienţa vizuală, de lecturi.
Ileana Ploscaru Panait: Cum au evoluat pictura/obiectele/desenele tale? Cicluri mari? Reveniri? Cum îţi ajustezi tehnica şi mijloacele la temele specifice?
Florica Prevenda: Ce mă caracterizează este nostalgia. Mă reîntorc de multe ori la diferite teme, dar, de fiecare dată, altfel - într-un alt limbaj, cu mijloace diferite. Aşa progresez eu. Nu e o ruptură totală între fazele prin care trec.
Ileana Ploscaru Panait: Te simţi comod în timpul pe care-l trăim sau te retragi în atelier?
Florica Prevenda: Vin zilnic la atelier. Am suferit o lungă perioadă de timp pentru că nu am avut un spaţiu de lucru. Şi lucrez mult. Nici nu am unde să-mi depozitez toate lucrările. E o disciplină pe care mi-am cultivat-o toată viaţa. Nu aş putea altfel. Chiar şi ce schiţez pe unde mă duc definitivez în atelier.
„Undeva în timp”. Arthus Gallery
Interogaţia nu ocoleşte prezenţa obsedantă a corpului, a propriei identităţi, în cicluri extinse de autoportrete. Discursul se focalizează pe umanitate sub toate formele ei. Refuzând o implicare emoțională intensă - asemenea multora dintre colegii de generație care au apelat programatic la acest gen de introspecţie – Florica Prevenda crează un alt cod vizual. Nu avem de-a face cu o înlăturare romantică a vălului, cu o expunere nostalgică, ci cu un gest curajos, care sfâşie fără remuşcare aparenţa studiată a chipului. Într-un fel foarte personal de a sonda lumea, ea trece din bidimensionalul pânzei, în colaje/asamblaje, în picturi sculpturale cu depuneri groase de materie sau în pictura–obiect. Calculată până la ultimul detaliu, ea refuză improvizația, hazardul.
Percepută ca un spirit mai degrabă independent şi neconvenţional, Florica Prevenda este astăzi o artistă de succes, cu un palmares impresionant. Expune şi în ţară, şi în străinătate, fiind demult promovată de galerii din afara ţării. Cea mai recentă expoziţie personală a avut loc în martie, la Bruxelles.
A renunţat la multe convenienţe şi comodităţi. Nu este nici nostalgică, nici dezarmată. Lucidă şi activă, Florica Prevenda dovedeşte că ştie cu siguranţă, încotro se îndreaptă viaţa şi creaţia sa.
„N-am făcut niciodată ceea ce se aştepta de la mine. Eu mă simt un artist liber. Trăiesc. Muncesc. Călătoresc. Văd lumea în felul meu. Şi încerc să arăt cât de bine pot, care este părerea mea. Nu mă raportez la nimeni”, arată Florica Prevenda.
*** Emisiunea a fost difuzată în premieră la TVR Cultural în 21 aprilie 2024.
