Sâmbătă, 28 ianuarie, de la ora 18:50, TVR 1 v-a invitat să urmăriţi o nouă ediţie marca „Teleenciclopedia”.
HENRI ROUSSEAU
Întreaga viață, Pablo Picasso a păstrat în atelier patru tablouri, toate aparţinând aceluiaşi pictor: Henri Rousseau.
Îi adora lucrările, considerându-le un etalon pentru propria sa operă. În 1868, la 24 de ani, provincialul Henri se muta la Paris şi, patru ani mai târziu, se angaja ca funcționar la Oficiul Vamal. Scriitorul Alfred Jarry a fost primul care l-a numit, cu afecțiune și amuzament, Le Douanier (Vameșul). Dar, nesatisfăcut de această meserie ingrată, Henri Rousseau avea să se dedice curând artei. În 1890, finaliza primul său autoportret, intitulat Eu însumi. Portret-peisaj, care îi înglobează personalitatea, talentul și visurile de glorie.
UN AN, DOUĂ REVOLUŢII
După răsturnarea regimului țarist, conducerea Rusiei a fost preluată de un guvern provizoriu, compus din membrii partidelor de orientare liberală și socialistă. Pe scena politică apărea încă un „jucător”, ce avea să se dovedească crucial în desfășurarea evenimentelor: Sovietul, reprezentând muncitorii și soldații „artizani” ai Revoluției din februarie 1917. Trecuseră câteva luni, Primul Război Mondial continua să înghită resurse și să facă victime, iar reformele făgăduite încă nu păreau să aibă șanse de materializare. Populația fierbea, nerăbdătoare. La sediul bolșevicilor, transformat în veritabilă fortăreață, Lenin (considerat un „apucat” , nevrednic de atenție) susținea neobosit discursuri subversive. Revoluția liberal-democratică intrase în impas, dar Ilici câștiga teren.
INSTRUMENTELE MUZICALE
Se știe că instrumentele primitive de suflat au fost cochiliile sau coarnele de animale. Deşi cu timpul au evoluat, principiul a rămas același: aerul vibrează, producând sunete. O parte din aceste instrumente de suflat aparțin „alămurilor”, altele au structura din „lemn”. Dar, cum vibrează aerul în interiorul tubului ? Unele instrumente cântă dacă ne plasăm buzele pe marginile unei deschizături zise „ambușură”. Când buzele se deschid și se închid cu mare viteză, aerul vibrează. Priviți trompeta, trombonul, goarna, tuba, cornetele și cornurile, sau „exoticul” serpent. Dar, nu în ultimul rând, instrumentul de suflat emblematic: fluierul. El are nenumărate „rubedenii”: tilincă, nai, flaut, piculină, caval, quena din Anzi, shinobue japonez, tot felul de flajeolete și fluierașe.
PRĂDĂTORI AI OCEANELOR
În fiecare toamnă, peste 5.000 de balene sudice (Eubalaena australis) părăsesc zonele de hrănire din adâncurile antarctice și se întorc în apele calme ale Golfului Nuevo, unde s-au născut și vor aduce pe lume noi generații. Precum „verişoarele” lor (Megaptera novaeangliae), nici ele nu mănâncă în cele șase luni cât călătoresc. O tânără femelă și puiul ei, abia născut, înoată aproape de suprafața apei, pentru a respira: ea, la fiecare zece minute, iar odrasla – mai des. Dar, din văzduh pândesc prădători nemiloşi: pescărușii Larus dominicanus.
***
Producător: OANA HAŞEGAN
Redactori: Ioana Dimoftache, Viviana Roșca
