Dacă ar exista un clasament al motivelor pentru care părinții ajung la ortopedia pediatrică fără să fie nevoie, piciorul plat ar fi pe primul loc. Dacă ar exista și un clasament al situațiilor în care piciorul plat este ignorat prea mult timp, tot el ar apărea, undeva în primele locuri. Diferența dintre cele două scenarii nu ține de cât de plată arată talpa, ci de trei întrebări: piciorul este suplu? doare? obosește copilul?
Cum se formează bolta
Nou-născutul are talpa plată. Bolta este ocupată de o pernă de grăsime, iar ligamentele sunt elastice. Pe măsură ce copilul merge, aleargă și se joacă, musculatura se dezvoltă, grăsimea se reduce, iar bolta devine vizibilă, de obicei între 5 și 8 ani. La o parte dintre adulți, ea rămâne joasă toată viața, fără nicio consecință.
Prin urmare, un picior plat la 2 ani este o observație, nu un diagnostic.
Două teste care se pot face acasă
Testul vârfurilor. Rugați copilul să se ridice pe vârfuri. Dacă bolta apare, iar călcâiul se rotește ușor spre interior, piciorul este suplu. Este situația cea mai frecventă și cea mai liniștitoare.
Testul degetului mare. Cu copilul în picioare, ridicați-i degetul mare spre în sus. La un picior suplu, bolta se accentuează.
Dacă bolta nu apare la niciunul dintre teste făcute de medicul de ortopedie pediatrică, piciorul este rigid. Această situație merită întotdeauna un consult, pentru că poate ascunde o cauză precisă: o punte anormală între oasele piciorului, numită coaliție tarsiană, un os accesoriu, o problemă neurologică sau o afecțiune inflamatorie.
Semnele care schimbă conduita
Piciorul plat dureros al adolescentului are o cauză în multe cazuri, spre deosebire de cel al copilului mic, care de obicei nu are. De aceea, vârsta la care apar simptomele este un element important de diagnostic.
Ce funcționează
Pentru piciorul plat suplu, nedureros: nimic. Nu există dovezi că branțurile, ghetele rigide sau exercițiile modifică forma finală a bolții la un copil fără simptome. Ce ajută dezvoltarea normală: mersul desculț pe suprafețe variate, joaca activă, alergatul, săritul.
Pentru piciorul plat suplu, dar simptomatic:
.
Un program făcut corect dă rezultate în câteva luni la majoritatea copiilor.
Când se discută o intervenție
Chirurgia intră în discuție la o minoritate: copii și adolescenți cu picior plat suplu, dar sever și dureros, la care tratamentul conservator corect condus nu a rezolvat simptomele, și la cei cu picior plat rigid, unde cauza anatomică trebuie corectată.
La copiii cu creștere rămasă, una dintre opțiunile folosite este artroerezisul, o procedură minim invazivă prin care se introduce un mic implant în spațiul dintre astragal și calcaneu, limitând prăbușirea excesivă a piciorului spre interior. Se face printr-o incizie mică, recuperarea este relativ rapidă, iar implantul poate fi îndepărtat ulterior.
În formele mai severe sau la piciorul rigid, se folosesc intervenții pe os, de tipul alungirii coloanei externe a piciorului sau, în cazuri selectate, artrodeze limitate. Alegerea depinde de vârstă, de suplețea piciorului, de prezența unei coaliții și de gradul deformării.
Decizia operatorie nu se ia niciodată pe baza aspectului tălpii pe o amprentă, ci pe baza simptomelor, a examinării și, la nevoie, a radiografiilor făcute în ortostatism, adică în picioare, cu încărcare.
Întrebări utile la consult
Ce rețineți
Forma tălpii nu este, prin ea însăși, o boală. Un copil cu talpa plată care aleargă toată ziua fără să se plângă nu are nevoie de tratament, oricât de dramatic ar arăta amprenta luată într-un magazin. În schimb, un copil care obosește repede, care refuză mișcarea sau care are dureri merită o evaluare serioasă, indiferent cât de „normal” pare piciorul la prima vedere.
Sursa foto: magnific.com
