A apărut în Scoţia în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Prima dovadă scrisă despre curling apare în Stirling Stone , în 1511.
Curling se practica pe iazurile îngheţate, utilizând pietre simple. Modificări importante în ceea ce priveşte pietrele de joc s-au făcut în secolul al XVIII-lea, în această perioadă jocul devenind foarte popular şi în America de Nord, unde a fost introdus de către emigranţi. Primul club oficial de curling, Curlers of Kilsit, a fost fondat în 1716, la Stirlingshire. Înfiinţarea, în 1838, a Royal Caledonian Club a însemnat şi standardizarea regulilor de joc şi a echipamentului folosit. Ulterior, în 1957, în Scoţia, a fost manifestat pentru prima dată interesul pentru crearea unei federaţii internaţionale.
Primele ediţii ale Jocurilor Olimpice la care a fost inclus pe lista sporturilor au fost cele de la Chamonix (1924) şi Lake Placid (1932). Apoi, timp de 50 ani, sportul nu s-a mai aflat între disciplinele olimpice. A apărut din nou ca disciplină demonstrativă la Calgary, în 1988. Apoi, a fost repus în drepturi la Nagano în 1998, an în care învingătoare au fost echipele Elveţiei (masculin) şi Canadei (feminin). După 4 ani, la Salt Lake City, au câştigat norvegienii la masculin şi britanicele la feminin.
Curling este un sport de echipă, care se desfăşoară pe o pistă îngheţată, conceptul fiind similar cu cel de la bowls. Jocul constă în a lansa blocuri de piatră de 19,96 kg, prevăzute cu mâner, şi a le direcţiona cât mai aproape de centrul ţintei desenate pe gheaţă, numită casa.
Fiecare echipă are 4 jucători. LEAD-ul este cel care execută primele două lansări, urmează SECOND-ul, cu THIRD-ul (de obicei şi vice-căpitan) trecem în a doua jumătate a setului, iar al patrulea şi ultimul curler (de obicei şi SKIP, căpitan de echipă) este şi cel mai experimentat, care stabileşte tactica, îşi avertizează coechipierii la fiecare acţiune şi execută ultima lansare.
Lansările pietrelor se efectuează cu respectarea liniilor şi marcajelor trasate cu acest scop. După fiecare lansare, intră în acţiune doi jucători (SWEEPERS) ai echipei care face lansarea. Aceştia, cu ajutorul unor mături din material sintetic (în trecut din păr de cal sau chiar paie), pot aplica uşoare corecţii traiectoriei pietrei: o piatră „măturată” va aluneca pe stratul superficial de apă creat prin frecarea gheţii mai drept şi mai departe.
Odată ce piatra trece de centrul casei, pot intra pe pistă sweeperii adverşi, care prin aceleaşi mişcări de ştergere a gheţii din faţa pietrei, pot determina piatra să iasă din casă. Ca la bowls, o piatră poate să lovească o piatră adversă, pentru a o scoate din joc sau a o îndepărta de centrul casei. Aşadar, o echipă poate, la cererea căpitanului, să plaseze piatra în casă (DRAW), sau poate să lovească o piatră adversă pentru a o scoate din joc (TAKE-OUT).
Se joacă 10 seturi (END-uri) şi, eventual, unul suplimentar de departajare, dacă scorul este egal. Foarte important este avantajul ultimei lansări, pe care echipa care câştigă un set, indiferent de scor, îl pierde pentru END-ul următor. În finalul de set, fiecare piatră aflată mai aproape de centrul casei decât cea mai bine plasată piatră adversă aduce câte un punct, scorul END-ului putând varia astfel de la 0-0 la maximum 8-0, şi adunându-se la scorul general al partidei.
În programul olimpic sunt două turnee, cel masculin şi cel feminin, echipele participante disputând mai întâi un ROUND ROBIN, fază în care se întâlnesc pe rând fiecare cu fiecare, cele mai bune patru la capătul ROUND ROBIN-ului mergând în semifinale.
Din programul de curling la Soci, TVR transmite miercuri, 19 februarie, aspecte din semifinale, joi, 20 februarie, la ora 15.30, finala feminină şi vineri, tot la ora 15.30, finala masculină.
În perioada 7 – 23 februarie 2014, Televiziunea Română transmite, în exclusivitate, cea mai importantă competiţie a acestui an, pentru întreaga planetă: Jocurile Olimpice de Iarnă de la Soci.
foto: sochi2014.com
