O carte-document ce prezintă prin texte și fotografii, date istorice despre Slatina cea veche, de la cumpăna secolelor XIX - XX, a îmbogățit patrimoniul cultural al Olteniei. V-o prezentăm și dumneavoastră, vineri, 19 iunie, de la ora 18:00, la TVR 3.
Este meritul doamnei Aurelia Grosu, istoric și cercetător, care ne-a oferit o călătorie în trecut cu povești, legende, străzi, oameni și locuri care ne amintesc de o perioadă de mult apusă, dar nu uitată. Lansarea volumului „Străzile Slatinei. Istorie sentimentală” s-a bucurat de un real succes în rândul publicului, iar epuizarea în scurt timp a stocului de carte arată un interes în rândul iubitorilor de istorie locală pentru cunoașterea și păstrarea spiritului și mentalității acelei epoci.
În acest volum, s-a reconstituit Slatina de altădată prin texte cu date istorice importante, dar și prin imagini.
Aurelia Grosu
Este mult mai ușor pentru cititor să pătrundă în atmosfera de epocă, privind aceste fotografii, să înțeleagă modul de viață, cum se îmbrăcau, cum se construiau casele, cum se distrau în timpul liber, pentru că deja la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, modul de viață patriarhal al acestui târg liniștit de pe malul stâng al Oltului cunoaște o explozie a infuziilor occidentale: lumea pleacă în vilegiatură, merge la ștrand, la podul Olt, pe malul Oltului sau în grădinile publice - cele două grădini publice ale Slatinei, Grădina Publică Regina Maria și Regina Elisabeta - , unde ascultau fanfara Regimentului 3 Olt, se fotografiau, mâncau halviță de la albanezi, li se spune turci, dar ei erau albanezi. Suntem într-o casă de epocă și avem și pendulă, ceea ce ne introduce încă o dată în atmosfera de epocă.
Cu o vastă experiență și pregătire în domeniul cercetării istorice, dar și cu o dragoste pentru Slatina cea veche, autoarea a luat la pas străzile orașului vechi și ne-a prezentat povestea lor.
Aurelia Grosu
Trebuie ca ceea ce ai găsit în arhivă să-ți corespundă în cercetarea de teren, în fața caselor vechi, și să te întrebi cine a locuit aici, dacă a fost negustorul Simeon Nicolau, cu celebra lui prăvălie de coloniale, sau Teodor Răducan, care a avut una dintre primele băcănii de pe Lipscani, și ucenicii de la băcănia lui, că așa era uzanța timpului: ucenicii pe care îi avea făceau practică șapte ani, era un stagiu de șapte ani, și, după ce făceau practica, îi ajuta Teodor Răducan, sau Zaharia Diculescu, să deschidă mai departe și ei prăvălii în nume propriu. Și astfel tradiția aceasta mergea mai departe, era o solidaritate extraordinară în acea perioadă, iar negustorii nu erau simpli negustori, nu făceau numai negustorie: le cădea în sarcină strada Lipscani, să o înfrumusețeze și să o întrețină, ca și cea mai veche biserică de zid din Slatina, așezată de o parte și de alta a străzii Lipscani și a fostei ulițe a boiangiilor - biserica numită și Biserica Domnească, construită în anul 1645. Tot negustorii se ocupau de întreținerea și asigurarea celor necesare acestui lăcaș.
Aurelia Grosu
Legat de denumiri și de străzi, ele aveau o identitate, consemnau în mentalul colectiv niște realități ale locului, purtau numele unor vechi meserii tradiționale din Slatina, cum a fost ulița boiangiilor, sau al unor familii cunoscute, dintr-o clasă superioară, ulița boierească, unde au avut case familiile Adeleanu, doctorul Edes de la Pomerai, medic de origine franceză, stabilit în Slatina, ale cărui patru fiice, prin căsătorie, au sporit prestigiul familiei. Mai există în Slatina casa construită pentru cea de-a patra fiică, Alexandrina, căsătorită cu Pandele Urdăreanu, din boierii gorjeni Urdăreanu.
Casa mai există și astăzi: a fost vândută de familia Urdăreanu în anul 1921. Aici a funcționat școala secundară de fete, apoi liceul de fete, iar acum funcționează Școala Gimnazială Nr. 1 din Slatina. O casă care, peste 100 de ani, are tot această destinație de școală și duce mai departe tradiția unei familii boierești, unei familii care a lăsat urme adânci în istoria orașului Slatina.
Cartea arată, prin text, dar mai ales prin fotografii, atmosfera acelei lumi de altădată, iar arhivele foto ale familiilor vechi din Slatina, cu poveștile și faptele lor, compun latura emoționantă și sentimentală a volumului.
Nu întâmplător, interviul a fost realizat într-o casă veche de peste 100 de ani, păstrată cu grijă și respect de familia Șerbu-Spirescu, implicată în reconstituirea Slatinei de altădată, cu o adevărată colecție de cărți și documente. O casă care respiră istorie autentică și un orizont cultural rar întâlnit. În această casă se păstrează lucruri extraordinare privind istoria Slatinei, istoria urbană, istoria culturală a acestui oraș.
Aurelia Grosu
Lucrurile care m-au interesat pe mine: străzi, oameni, destine. Și a venit documentarea la familiile vechi din Slatina, oamenii care au păstrat și păstrează în continuare fotografii și documente din istoria familiei lor. Familii importante de profesori, familii boierești, dacă ne gândim la familia Perindei sau familia Mircoveanu, profesorul Ungureanu, și familii de negustori, pentru că Slatina era un oraș al negustorilor și meseriașilor. De asta și avem o stradă Lipscani: de la Lipscani din București trecem prin Lipscanii Slatinei și ajungem la Lipscanii din Craiova.
Și pentru că orașul a fost clădit de oameni, fiecare cu povestea lui, autoarea îi amintește și pe marii filantropi care au iubit această urbe și au contribuit la dezvoltarea ei. În Slatina, mai există încă strada Ionașcu, care poartă numele marelui filantrop slătinean de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care a avut o avere fabuloasă pentru vremea respectivă și, în testamentul pe care l-a lăsat, a spus și ce să se facă: o biserică, o școală și un spital. Spitalul nu mai există, a fost demolat începând cu anii 1970. În schimb, mai avem catedrala, ca și Școala Ionașcu, una dintre cele mai bune școli din perioada interbelică, Școala de Băieți Nr. 1 Ionașcu. Astăzi, în această clădire funcționează Casa Corpului Didactic Olt.
Am amintit o parte dintre filantropii care au pus umărul la ridicarea acestui oraș, dar și pe cei care au venit din afara Slatinei, cei cu diverse profesii: medici, avocați, notari, ofițeri, care s-au așezat aici, s-au adaptat locului, au îndrăgit acest loc și au încercat să-l ridice prin munca lor, prin forțele proprii.
Răsfoind paginile cărții, descoperim că, în acele timpuri, comunitatea era unită, iar oamenii cu stare materială susțineau școala, spitalul, biserica. Un exemplu ar fi Colegiul Național Radu Greceanu din Slatina, care funcționează în prezent și datorită oamenilor de atunci.
Aurelia Grosu
Cât de important este să readucem în atenția publicului trecutul Slatinei, trecutul oricărui oraș, pentru că el conservă mentalitatea unei epoci! Este un exemplu pentru noi toți. Noi n-am venit de nicăieri. Poate că am putea spune, nu-i așa, că o familie pe care o vedem în acest album este familia bunicilor, a străbunicilor sau a părinților noștri. Nu este o istorie trecută. Este o istorie prezentă prin noi, cei de astăzi. Pentru că, chiar dacă orașul de jos, orașul vechi, orașul istoric este în mare parte nelocuit, sperăm că lucrurile se vor îndrepta în timp, pentru că nu este numai un tezaur de arhitectură. Este un tezaur uman extraordinar, care încă trăiește în zidurile scorojite, în ornamentele dintre care unele stau să cadă; se mai păstrează, în centrul vechi din Slatina, balcoanele din fier forjat cu monograma proprietarului sau cu inițialele acestuia.
Am petrecut o zi minunată la Slatina, într-o casă veche de peste 100 de ani, Casa Șerbu, întreținută și păstrată de proprietari cu multă dragoste. Cu ajutorul doamnei Aurelia Grosu, am colindat străzile vechi ale orașului și am ajuns la concluzia, așa cum spune autoarea cărții, că fiecare stradă nu înseamnă numai ziduri, ci o istorie, o fațetă a acestui oraș, un mod de viață de mult apus, dar care ne învață că generozitatea, omenia, bunul-simț sunt niște daruri ale omului pe care, indiferent de epoca în care trăim, este bine să le purtăm în suflet.
O nouă ediție “Memoria locului”, vineri, 19 iunie, de la ora 18:00, la TVR 3 și online pe TVR+.
Puteți viziona edițiile emisiunii pe canalul oficial de YouTube al TVR Craiova și pe siteul tvr-craiova.ro.
Așteptăm opiniile și sugestiile dumneavoastră pe pagina de Facebook a TVR 3.
***
Realizator: Simona Carauleanu
Cameramani: S. Galiceanu, M. Murărețu
Editor imagine: Lucian Popa
Credit foto: capturi din emisiune/ YouTube TVR
