“Legal 100%”: Răspunderea penală a minorilor | VIDEO

În ediția de luni, 16 februarie, a emisiunii “Legal 100%”, discutăm despre răspunderea penală a minorilor, una dintre cele mai delicate teme ale dreptului penal, aflată la intersecția dintre justiție, educație și psihologie, avându-i ca invitați pe doamna avocat și psiholog expert judiciar, GABRIELA GROZA, și prin Zoom, pe domnul judecător GEORGE-CRISTIAN IOAN.

Loredana Corchiș

Prezintă Telejurnal regional, de luni până vineri, de la ora 17:00, la TVR Cluj și la TVR 3.

L.egal 100%

Bilunar, luni, ora 13.05 (alternativ cu săptămâna difuzării „Cult@rt")

În România, legea pornește de la ideea că minorul este un adult în miniatură, iar capacitatea sa de a înțelege consecințele faptelor este diferită și în continuă formare. În contextul creșterii numărului de fapte comise de minori și al dezbaterilor publice privind eventuala scădere a pragului de la 14 ani pentru răspunderea penală, apare o întrebare esențială: unde se termină protecția copilului și unde începe nevoia de sancțiune?

(w882) â€œLegal 1

Doamna avocat Gabriela Groza, psiholog expert judiciar

… În acest moment, minorii sub 14 ani nu răspund penal. Începând cu vârsta de 14 ani, pot răspunde penal, dar aici sunt regimuri diferite. Între 14 și 16 ani este obligatorie expertiza medico-legală psihiatrică, se dispune astfel de expertiză care are ca obiectiv printre altele, detectarea dacă minorul are sau nu are discernământ. După 16 ani, nu se mai pune problema discernământului, ca atare, răspunderea penală este în toate situațiile.

… Nu vorbim de pedepse penale în cazul minorilor, ci de măsuri educative. Sunt măsuri luate de o instanță de judecată penală. Minorii trec printr un proces penal, cu tot ce înseamnă un astfel de proces: o fază de fond, o fază de apel și o condamnare care are consecințe juridice, chiar dacă nu poate constitui un termen al recidivei, adică nu putem vorbi de un minor recidivist din punct de vedere al limbajului juridic. Aceasta este varianta prezentă în Codul penal actual și Codul de procedură penală.

… Pragul de 14 ani este un prag stabilit în concordanță și cu recomandările internaționale, pentru că inclusiv ONU și birourile de protecția copilului recomandă să se fixeze un prag sub care minorii să nu răspundă penal, și pe de altă parte, să se evite sub 14 ani să se legifereze răspunderea penală. Este un prag concordant cu recomandările internaționale la acest moment.

… Din punctul de vedere al dezvoltării umane, e suficient să ne uităm în jur, să vedem cât suntem de diferiți și noi ca adulți, dar cu atât mai mult în procesul dezvoltării, ne dezvoltăm diferit și din punct de vedere cognitiv, adică capacitatea noastră de analiză, planificare, control, să știu ce să fac, când îmi vine să fac ceva, și din punct de vedere al reglării emoționale, care e foarte sensibilă în perioada adolescenței, adică dacă am emoții foarte puternice, furie, frustrare, rușine, anxietate, toate acestea pot duce la un comportament agresiv. Să mă pot regla emoțional înseamnă să îmi pot controla comportamentele și să nu iau decizii mânate de aceste emoții, ci să iau decizii mai degrabă raționale. Unii se vor dezvolta mai repede din punct de vedere cognitiv și ca reglare emoțională, alții probabil după acest prag de 14 ani, dar întotdeauna se fixează un reper.

(w882) â€œLegal 1

Domnul judecător George-Cristian Ioan

… În ultima vreme, am văzut foarte multe discuții publice în care diverse persoane se comportă ca și cum există un răspuns perfect și absolut pentru ceea ce înseamnă delincvența juvenilă.

… Când vorbim despre delincvență juvenilă în România, ar trebui să avem totuși mai întâi niște date pe baza cărora să lucrăm. Acest prag de vârstă stabilit la 14 ani se bazează pe o linie trasă undeva unde societatea a înțeles să o tragă, în conformitate cu diverse recomandări internaționale.

… Acum, pe ce vreau să insist, este întrebarea de ce vrem să schimbăm acest prag de vârstă? Pentru că dacă răspunsul este că dorim să realizăm prevenție, cam toate studiile ne arată că modificarea acestui prag de vârstă nu realizează cu adevărat prevenție. Dacă vrem totuși să testăm, ar trebui să ne întrebăm oare copiii care săvârșesc fapte prevăzute de legea penală până la 14 ani, chiar fapte grave, au măcar idee că ei nu răspund penal? Pentru că din experiența mea, pot spune că majoritatea copiilor cu vârsta de peste 14 ani cu care am interacționat în calitate de judecător, nu au o idee foarte clară legată de când, cum, cât răspund, care sunt pedepsele legale ce se pot aplica și așa mai departe.

… Ori, dacă noi nici măcar nu avem niște date care să ne spună oare ce știu copiii aceștia, cum se raportează la ideea de a fi sancționați și așa mai departe, nu putem spune într-un mod serios că scăderea pragului de vârstă i-ar descuraja în vreun fel printr-o frică de sancțiune. Ca atare, dacă societatea ajunge la concluzia că dorește să scădem pragul de vârstă, important este să fim măcar conștienți că singurul motiv real pentru care o facem este o dorință de a sancționa. Apoi, vine întrebarea dacă această dorință ar trebui să fie sau nu ar trebui să fie validată.

De curând, au existat niște situații în societate, care au dus la crearea unui grup de lucru la nivelul Ministerului Justiției, care să analizeze mai multe ipoteze de lucru. Una dintre aceste ipoteze este legată de verificarea existenței discernământului sub pragul vârstei de 14 ani. Deci, dacă se comite o infracțiune de către un minor cu vârsta de 13 ani, acesta va răspunde penal doar în măsura în care, conform expertizei psihiatrice, se dovedește că ar fi avut discernământ.

(w882) â€œLegal 1

Domnul judecător George-Cristian Ioan

… În majoritatea statelor europene, care au o legislație similară cu a noastră, și unele care chiar utilizează cuvântul discernământ, sensul acestei noțiuni este înțeles ca referindu-se la imaturitate.

… Practic, noi spunem că până la un prag de vârstă, un copil este imatur și apoi, în funcție de nivelul lui de maturitate, ar trebui să determinăm dacă ar trebui sau nu ar trebui să-l tragem la răspundere penală. În general, această abordare bazată pe expertiza medico-legală psihiatrică e periculoasă, pentru că, de principiu, persoanele care sunt abilitate să o realizeze, se concentrează pe existența sau inexistența unor patologii.

… Am văzut chiar mai mulți psihiatri în spațiul public care confirmau ceea ce spuneam și eu, că acolo unde avem deja obligatorie această expertiză la minorii între 14 și 16 ani, toți care ies fără afecțiuni psihiatrice, ies cu discernământ. Și atunci, întrebarea care se pune este la ce mai e utilă această expertiză?

… Dacă ceea ce căutăm noi sunt numai afecțiunile psihiatrice, atunci sunt alte moduri de a rezolva problema nu prin raportarea la vârstă, pentru că dacă ai o afecțiune psihiatrică, e irelevant dacă ai 13 ani sau 50 de ani, dacă afecțiunea psihiatrică e ceea ce-ți ia discernământul. Din această perspectivă, cred că determinarea maturității, dacă e să o facem, ar trebui să o facem mai degrabă pornind de la niște premise psihologice și de la niște premise sociale, mai degrabă decât de la niște premise bazate pe o abordare psihiatrică.

(w882) â€œLegal 1

Doamna avocat Gabriela Groza, psiholog expert judiciar

… Psihiatrii și psihologii analizează diferit acest discernământ. Medicii legiști din cadrul Comisiei medico-legale psihiatrice nici nu au voie să se pronunțe cu privire la discernământ, conform reglementărilor lor interne. Singurul care stabilește discernământul este medicul psihiatru din componența comisiei.

… Ori un medic psihiatru, care nu identifică o tulburare care să diminueze sau să facă persoana fără discernământ, pentru că sunt diferite grade, nu poate să vină cu concluzia că nu avea discernământ, pentru că nu își poate baza pe nimic acea concluzie.

… Nu există în acest moment un instrument de evaluare a discernământului. Când spun instrument, mă refer la chestionar, interviu, metodă psihologică sau psihiatrică care să evalueze gradul de dezvoltare, pentru că este ceva extrem de complex. E ca și când aș vrea să evaluez acum înțelepciunea cuiva. Ce întrebări i-aș pune? Nu știu. Când, în ce context i le-aș pune?

… E foarte, foarte complicat și vă spun acest lucru și din punctul de vedere al psihologului expert judiciar, care uneori răspunde la obiective ce țin de capacitatea de înțelegere a consecințelor, pentru că noi nu putem să răspundem la obiective legate de discernământ, acesta fiind de competența psihiatrului.