Interviu realizat în cadrul campaniei „Cu România în suflet”
Violeta este un nume bine-cunoscut în lumea culturală italiană. S-a născut în Brașov, orașul de la poalele Tâmpei. Acum locuiește în Italia și este, printre altele, fondatoarea Centrului Cultural Italo-Român din Milano.
„Am ajuns în Italia prin căsătorie, în anul 2005, la Milano. Mărturisesc că eram contrară ideii de a lăsa Țara, mai ales că fac parte dintr-o generație care a avut privilegiul ca la vârsta majoratului să iasă din dictatura comunistă, deci să trăiască într-o țară liberă și să construiască ceva în viață fără îngrădiri ca în generația părinților noștri. Am terminat liceul de filologie în Brașov, am absolvit apoi studiile Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1996), ale Facultății de Teologie Ortodoxă – Asistență Socială a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu (1999), iar apoi doi ani de master la Universitatea din București (2004). În Italia, de fapt în Elveția, am început și finalizat doctoratul, cu distincția de Doctor Summa Cum Laude, la Universitatea Svizzera Italiana din Lugano, cu o temă legată de represiunea în timpul regimului comunist din România.”
În România, Violeta Popescu a fost profesor, muzeograf și cercetător. A lucrat o perioadă și pentru Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei unde s-a implicat în numeroase proiecte în cadrul Centrului European de Studii, precum și în Centrul Ecleziastic de Documentare. Toată această experiență profesională și implicare în proiectele culturale au pregătit-o, de altfel, pentru viața din Italia.
„Italia a devenit a doua patrie pentru mine, aici s-au născut cei doi copii ai mei, dar și prin faptul că am simțit mereu primirea cladă a italienilor, interesul față de ceea ce înseamnă România, cultura și istoria ei. În anul Centenarului un important istoric și profesor italian Cesare Alzati în cadrul unui simpozion desfășurat în cadrul bazilicii Sf. Ambrozie din Milano, avea să mărturisească în fața publicului român și italian reunit cu această ocazie: Bine ați revenit acasă! poate, una dintre cele mai frumoase și emoționante declarații, care ne reamintea nouă românilor că în vremea plămădirii noastre ca popor eram cetățeni ai Imperiului Roman.”
Cu toate acestea, adaptarea la viața în Italia nu a fost chiar așa de ușoară pentru Violeta Popescu. Așa cum nu este deloc simplă pentru cineva care alege să trăiască departe de țara în care s-a născut.
„Toate începuturile sunt dificile. Adaptarea este un proces care implică lucruri la care nu te gândești când pleci! Adaptarea a însemnat o experiență câștigată de la o zi la alta, oameni, situații. Ideea de a trăi departe de Țară te pune mereu în poziția de a te interoga și defini în raport cu ceilalți, și nu este deloc un exercițiu simplu!” ne mărturisește Violeta Popescu.
„Aici, în ce mă privește, am căutat să înțeleg contextul, persoanele pe care le-am cunoscut, și, mai mult, să aduc ceva din bogăția locului din care vin. Nu cred într-o integrare frumoasă și armonioasă fără componenta rădăcinilor tale, fără bogăția identitară pe care o purtăm fiecare! Am repetat de multe ori în mediile culturale italiene, faptul că, cu cât ești mai legat de Țara ta, în sensul cunoașterii istoriei ei, a trecutului, a valorilor proprii culturale, cu atât vei ști să îi apreciezi și pe ceilalți la justa lor valoare. Vreau să spun, că ideea de a nu pune în această integrare a ta și componenta identității, este ca și cum vii de nicăieri și te îndrepți tot spre o direcție necunoscută, adică ești un copac fără rădăcini.”
Despre românii din Italia, Violeta Popescu crede că nu se simt nici străini, nici înstrăinați ci doar... departe geografic de locul unde s-au născut. „Și acest lucru se datorează latinității noastre, unei tradiții istorice comune, unor excelente raporturi culturale și de ce să nu spunem în contextul actual al importanței și contribuției pe care comunitatea românească o aduce în societatea italiană, economic, demografic, cultural etc. Comunitatea românească din Italia reprezintă, cum pe bună dreptate se spune, o mică Românie, o comunitate bine integrată, apreciată, cu un potențial de muncă important în societatea italiană, cu resurse culturale și artistice deosebite.
Românii de aici nu mai sunt priviți doar ca numere, ci scriu o pagină de istorie, în fapt continuă o pagină de istorie (căci despre urmele și memoria comună italo-română s-au scris și se pot scrie cărți întregi), sunt prezenți activ în societatea italiană, își afirmă mai definit o identitate culturală, de tradiții, și sunt parte deplină din această moștenire culturală și creștină a Europei. În ultimii ani sunt impresionată să văd cum în Italia, în spiritul unor tradiții, momente istorice, românii au reușit să se coaguleze în mod foarte frumos”.
Iar mulți dintre românii din Italia, și nu numai, sunt cu adevărat „ambasadori” ai țării în care s-au născut.
„Cu toții fără să vrem, reprezentăm România și poate ar trebui să conștientizăm mai mult acest lucru, adică să fim mai atenți, mai solidari cu ceea ceste românesc! Și spun acest lucru întrucât indiferent de unde vii, porți cu tine o istorie a unui loc, a unei țări, a unui popor, chiar dacă acea țară și acel popor poate nu au creat o mare civilizație; nu există însă popoare mici sau mari, există popoare! Și acest lucru este ceva care te definește, te distinge, și te înnobilează! Una dintre consecințele negative ale dictaturii comuniste a fost aceea de a ne înstrăina de propria istorie și de aici de a respinge uneori ceva din ceea ce suntem.” este de părere Violeta Popescu.
Prin tot ceea ce face Violeta Popescu este legată de România și de promovarea culturii din țara natală.
„Prin activitatea mea ca fondator al Centrului Cultural Italo-Român din Milano în anul 2008, a editurii Rediviva, prin zecile de evenimente, conferințe în mediile culturale italiene, exprim într-un fel ceea ce am primit ca dar de la alte generații, aceea de a face cunoscută istoria noastră și de a ține vie memoria celor care au trudit …Nu cred că este o zi de când sunt în Italia să nu am un gând, un proiect, o idee sau ceva care să nu fie legat de România!
Și spun că este un adevărat privilegiu acest lucru! Cine este interesat poate vedea aceată activitate a mea și a colegilor mei, scriitori, traducători, profesori pe site.ul www.culturaromena.it [un portal care există din anul 2008 cu peste 1500 de pagini publicate în limbile română și italiană; cu o activitate a Centrului Cultural Italo Român care încununează 250 de evenimente în Lombardia și la nivel național sau sit.ul editurii Rediviva, prima editură românească din Italia, www.rediviva.it, cu aproape 100 de titluri, traduceri, literatură, poezie, istorie etc.”
Și în felul acesta România este prezentă pe multe cărări de sufletul și de gând. Și această „nedezlipire” de România decât geografic înseamnă viața de zi cu zi a Violetei Popescu, din Milano, născută în Brașov, la poalele Tâmpei.
„România înseamnă Acasă! România înseamnă ideea unei datorii pe care o avem față de locul unde ne-am născut, de limba pe care o vorbim, de credința pe care am primit-o.”
Interviu realizat de Aura Dobre, producător TVR Internațional
