Vă invităm să urmăriți un eseu despre o colaborare ... de Violeta Gorgos.
Emilian Galaiu Păun, Chişinău, Uniunea Scriitorilor, la început a fost protagonist al unei ediţii „Identitate Basarabia”. În loc să ne vorbească despre el, ne tot povestea despre Eugen Cioclea. În 25 de minute n-a apucat să zică aproape nimic din ce simţea.
A durat cam un an, un an în care amintirile lui au provocat iniţierea unui proiect cinematografic filmat şi la Moscova, acolo unde doi poeţi români şi-au citit unul altuia versurile.
Şi când totul a fost dus la bun sfârşit, la un an de la premiera documentarului „Eu Geniu Cioclea”, într-o bună zi, Emilian Galaicu Păun îmi trimite un mesaj: „Am scris un poem despre filmul nostru”.
Eu Geniu Cioclea, o punere pe ecran a poveștii trecerii prin lumea aceasta a lui Eugen Cioclea. Fără paragrafe tematice și fără parametri de gen filmic. O narațiune cinematografică compusă din frânturi din opera poetului punctată cu repere de aflare în timp și spații a acestuia.
