Patru actori care interpretează 15 personaje. Într-o poveste al cărei motto ar putea fi, aşa cum spune regizorul piesei, o deviză a NASA: „Totul e posibil! Imposibilul ia doar ceva mai mult timp”.
(Credit foto: Adriana Grand)
Piesa „Furtuna”, după un text de William Shakespeare, este difuzată de TVR 2 luni, 28 octombrie 2013, de la ora 20.10, în seria de premiere teatrale de televiziune oferite de TVR.
Spectacolul, realizat în colaborare cu Centrul de Proiecte Culturale UNESCO „Nicolae Bălcescu”, poate fi urmărit şi online, accesând portalul video al Televiziunii Române – TVR+.
Regia, versiunea scenică şi adaptarea pentru televiziune sunt semnate de Victor Ioan Frunză, iar din distribuţie fac parte Ioana Barbu, George Costin, Sorin Miron, Alexandru Ion.
Piesa va fi precedată de un scurt preambul realizat de maestrul Radu Beligan.
Despre spectacol, aflăm mai multe de la regizorul Victor Ioan Frunză:
1. Ce ne puteţi spune despre piesa Furtuna?
Victor Ioan Frunză: „Furtuna” este comedia Libertăţii şi a Identităţii, alegoria populară a confruntării dintre omul artistic și omul mediocru. Dintre Prospero, un om agăţat de stânca speranţei, şi Caliban, un inocent primitiv şi straniu, incapabil de a sesiza răul pe care îl comite. Este un joc ce lasă să se zărească, dincolo de cuvinte şi de gesturi, o fereastră către puterea dinlăuntru, cea care te face să muţi munţii din loc.
Piesa ne arata cum poti transforma o vulnerabilitate în avantaj. Ne spune că teama de eşec te menţine învingător şi că omul trebuie să ia măsuri pentru a restabili echilibrul şi onoarea.
2. Cum aţi construit spectacolul?
Victor Ioan Frunză: Piesa are o construcţie specială. O porţiune consistentă este rezervată comicului, situaţiilor bufe, improvizaţiilor şi, dintr-o dată, în Actul V, răsare tema care fusese enunţată, dar ţinută tot timpul în penumbră. Până la urmă, de aici vine greutatea înscenării, dar şi frumuseţea ei. De fapt, este un suspans comic care se rezolvă în Actul V.
Pentru acest spectacol, ca şi pentru multe altele, am construit o versiune nouă, dar care nu modifică nimic din spiritul operei lui Shakespeare. Limbajul este actualizat, unele pasaje sunt scurtate. Avem de-a face cu o redramatizare/rescriere a textului, ceea ce nu înseamnă câtuşi de puţin că trădezi autorul.
Prospero e un magician. Noi suntem impresionaţi de lucrurile paranormale, inhibaţi, uluiţi. Din punctul meu de vedere, miraculosul are un suport foarte simplu.
Spectacolul a fost pus în scena în 36 de repetiţii şi a avut patru reprezentaţii de test până la premieră.
3. Ce a însemnat realizarea/adaptarea piesei „Furtuna” pentru TVR?
Victor Ioan Frunză: Iniţial, spectacolul a fost realizat într-un spaţiu special, la Centrul Cultural pentru Unesco „Nicolae Bălcescu”, fapt care ne-a condus inevitabil spre anumite soluţii de ordin tehnic şi de montare. Spaţiul în care produci un spectacol te inspiră, te obligă. Când am văzut acest spaţiu, am ştiut că Prospero ar putea fi exilat şi într-o casă părăsită. Lucrurile evoluând în acest sens, mi-am dat seama că pot să restrâng şi distribuţia.
Încet, încet, am realizat că miturile nu depind de numărul celor care le spun, ci de forţa cu care le expun şi de impactul lor asupra publicului.
Am jucat spectacolul şi într-un spaţiu mic, restrictiv, adică un bar aflat într-o pivniţă, dar l-am jucat şi pe scene mari cu un număr mare de spectatori, în cadrul diferitelor festivaluri la care am participat. Drept urmare, adaptarea spectacolului pentru TVR nu a fost o problemă. Am ales tot un colţ din studioul TVR, aşa cum a fost făcută montarea la Centrul Cultural „Nicolae Bălcescu” şi am încercat să „înghesuim" acolo sufrageria lui Prospero. Putem spune că, în mare parte, telespectatorii vor putea viziona o variantă foarte apropiată de cea originală.
4. Ce ne puteţi spune despre personaje? A fost complicat să lucraţi cu patru actori care au interpretat 15 personaje?
Victor Ioan Frunză: Este un text care se pretează la o astfel de abordare, în spiritul epocii în care a fost scris. Pe scena elisabetană, faptul că actorii jucau mai multe personaje era o practică curentă. Nu este o reţetă care să se poată aplica pe orice text, dar aici soluţia s-a impus şi a funcţionat foarte bine.
Dacă n-ai un suport sensibil cum este actorul, nu poţi să faci nimic. Adolf Appia spunea că actorul instituie spaţiul. E foarte important. Cei patru actori - Ioana Barbu, Sorin Miron, George Costin şi Alexandru Ion – contribuie mult la echilibrarea balanţei în acest spectacol.
5. Ce părere aveţi despre reluarea producţiei de teatru la TVR?
Victor Ioan Frunză: Este un demers lăudabil pe care îl aşteptam de multă vreme.
