Într-o lume din ce în ce mai fragmentată, întâlnirea dintre teologie și artă devine o poartă către unitate spirituală și comunitate.
Invitatul nostru, profesorul Petre Căpriță, artist vizual de renume, ne oferă o oportunitate rară de a explora această intersecție esențială.
.
.
Sub moderarea preotului profesor doctor Ovidiu Bârșan, discuția promite să fie un adevărat periplu intelectual, în care gândirea teologică se îmbină cu creativitatea artistică.
Conceptul de „spirit” în acest context nu se limitează la definițiile abstracte, ci își găsește manifestarea în experiența vieții cotidiene. Călătoria de la „eu” la „noi” reprezintă o trecere firească dintr-o individualitate marcată de singurătate, spre o comunitate solidară, în care credința devine liantul unificator. Teologul, prin profunditatea reflecției sale, își asumă rolul de ghid duhovnicesc, în timp ce artistul, prin intermediul creației sale, deschide perspective și evocă emoții care rezonează cu sufletul colectiv.
Această „cale regală” a teologului și artistului ne îndeamnă să reconsiderăm valorile fundamentale ale umanității. Fiecare operă de artă devine o afirmație a credinței în frumos, un instrument prin care spiritul capătă formă și sens. În mod similar, teologia oferă un cadru în care înțelegerea divină se îmbină cu riturile și tradițiile, contribuind la coexistența armonioasă a diverselor identități culturale și spirituale.
Dialogul dintre profesorul Căpriță și preotul Bârșan va sublinia nu doar sinergia dintre cele două discipline, ci și relevanța lor în contemporaneitate. Într-o societate care tinde să renege valorile tradiționale, nu trebuie să uităm că atât arta, cât și spiritualitatea au potențialul de a ne reconecta la esența umană a solidarității și iubirii.
Așadar, prin explorarea acestui duo creativ — teologia și arta vizuală — suntem invitați să participăm activ la un proces de restabilire a legăturilor interumane, esențiale pentru un viitor comunitar și duhovnicesc prosper. Într-o lume care poate părea dezbinată, credința și creația artistică pot deveni căi prin care individualitatea se transformă în colectivitate, iar spiritul său se împlinește în comuniune.
