Despre firescul dialogului între oameni, despre folclor şi reţeta unui program de succes, cu Sergiu Vitalian Vaida, realizator şi moderator al emisiunii „Vine Cluju’ pe la noi”. Emisiunea se vede în direct în fiecare duminică, de la 13.30, la TVR 3.
O fereastră deschisă spre seninul din oameni şi spre duminica din sufletul lor. Asta se doreşte a fi emisiunea „Vine Cluju’ pe la noi” de la TVR 3, ce dă telespectatorilor posibilitatea să ofere dedicaţii muzicale şi mesaje celor dragi. De 21 de ani și trei luni, mai exact, din 9 decembrie 2001, Sergiu Vitalian Vaida aduce... Cluju’ pe la noi. Nu mai puţin de 826 de ediții – curente şi speciale – ale emisiunii pe care o găzduieşte din studioul TVR Cluj, dar şi din mijlocul comunităţilor de români din diferite zone ale ţării sau chiar ale lumii, au adus bucurie şi emoţie telespectatorilor Televiziunii Române. Cu punctualitate, cu multă muzică şi voie bună, dar şi cu un fin umor... ardelenesc, „Vine Cluju’ pe la noi” în fiecare duminică, de la 13.30, la TVR 3.
„Am învățat multe din dialogul cu telespectatorii: să fiu deschis, abordabil, senin, înțelegător, chiar răbdător. Atenţie: oamenii nu agreează stilul afectat, sobru excesiv! Vocabularul prețios, gomos şi scrobit le displace, ba chiar îi inhibă. Își doresc să discute firesc, fără farafastâcuri. Așadar, am luat act de toate acestea și... am procedat în consecință”, ne dezvăluie realizatorul cheia longevităţii emisiunii sale pe micul ecran.
Despre legătura permanentă cu telespectatorii, Sergiu Vaida ne spune: „Îmi reconfirmă că românii, oamenii, în general, când vorbesc despre cei dragi, sunt nemaipomenit de sensibili și atenţi. Nota bene: sunt conștienți şi că vorbesc la televiziunea publică, folosesc un limbaj îngrijit! (Deseori, cei mai hâtri chiar precizează că e... duminică și se cade să luăm seama la această chestiune)”. Lăsând gluma la o parte, realizatorul recunoaşte: „Fără dialog în direct cu oamenii, nu aş mai face emisiuni. Pentru ei, live-urile și numai ele sunt credibile!”
Multe dedicaţii dintre cele auzite de-a lungul anilor l-au impresionat şi i s-au întipărit în minte peste timp. Între ele se detaşează cele ale copiilor rămași în țară, făcute părinților plecați să muncească în străinătate. Multe și cutremurătoare, după cum mărturiseşte Sergiu Vaida impresionat. De altfel, numărul solicitărilor şi apelurilor primite la fiecare ediţie este, la rândul lui, greu de gestionat: „Evident, ca să răspund tuturor, spațiul de emisie nu ajunge. Dar n-ar fi suficientă nici o jumătate de zi, aşa că iau situația ca atare și... mergem înainte. Am mai ’reportat’, pe la început, dintre ele, dar acum nu se mai poate, sunt, cum se zice, full în fiecare ediție. Probleme am cu cei din alte țări: dumnealor cred că eu sunt buricul televiziunii și pot mări spațiul cum vreau. Cerinţa lor principală este să programăm emisiunea ținând cont de fusurile lor orare. Grea misie!”, adaugă cu umor Sergiu Vitalian Vaida.
Succesul emisiunii sale îi confirmă realizatorului faptul că folclorul trăieşte, nu a devenit o „specie perimată”. „El se schimbă perpetuu, devine! Căci el ţine de cultura spirituală populară, se concretizează în creațiile artistice ale acesteia. Prin urmare, câtă vreme vor fi oameni pe Pământ (populații, popoare, etnii), va exista și folclor. Dar nu în înțelesul încremenit în timp, pe care mulți i-l dau. Place, nu place, el ţine pasul cu viaţa comunității. Deci nu e folclor numai cel de la 1900, de pildă, cum văd că pretind cei comozi intelectual. Ba chiar – ca să tulbur aserţiunile unor specialiști (?) – forțez nițel nota și zic că ceea ce azi, după părerea dânşilor, pare (sau chiar este) kitsch, peste un secol, urmaşii dumnealor vor spune că e folclor”, mai punctează el.
Arta cere sacrificii. „Duminicile sunt ale televiziunii”
Ca orice profesionist a cărui muncă presupune prezenţa fizică la sfârşit de săptămână sau în zile de sărbătoare, Sergiu Vaida s-a lovit, la rândul său, de protestele familiei. Timpul şi buna înţelegere au lucrat, însă, în favoarea sa, astfel că acum, după mai bine de 21 de ani, poate glumi pe acest subiect: „Cum în toate duminicile sunt la emisiune, am ajuns la concluzia zâmbitoare că mă puteam face preot (râde). Da, nu mă feresc sa spun: la început, au fost și ai mei porniți împotriva programului meu, dar, de voie, de nevoie, s-au obișnuit. Azi, se știe: duminicile sunt ale televiziunii. (Sunt parte modestă a sărbătorii. Unii chiar mi-au spus că, pentru ei, o duminică înseamnă: Liturghie, sarmale și... Vaida!)” (râde).
În privinţa viitorului, simpaticul realizator de la TVR Cluj preferă să aştepte să vadă ce îi aduce: „Am, bine-nţeles, multe planuri și aspiraţii, dar mă uit în jur și înțeleg că Mușatescu avea dreptate când a zis: ’E posibilități care se poate și e posibilități care nu se poate’. Despre viitor? Iau drept bună experienţa altora: n-ai iluzii, n-ai deziluzii! Sper să mai pot duce televiziunea între oameni, asta, da. Acolo mă simt ca peştele-n apă”.
