„Spectacolul lumii” v-a invitat la o călătorie în timp. Aventura pragheză de vineri, 8 octombrie, ora 23.00, constituie un pretext pentru evocarea, la TVR 3, a unui moment dramatic din istoria celui de-al Doilea Război Mondial.
Începutul acestei povești este senin și fericit ca o dimineață de duminică. O frumoasă biserică barocă de la 1740 servește, în Praga, de catedrală ortodoxă, încă din prima jumătate a veacului trecut, când a fost restaurată prin grija episcopului-martir Gorazd. Momentul ales este de asemenea special: o mică româncă primește botezul, și o mare soprană, Anda-Louise Bogza, îi este nașă.
„Până nu am urcat în corul bisericii, am fost convins că totul se auzea de pe o bandă de magnetofon, dar acum vedeam trio-ul bătrânelor privighetori, cu serafica lor incantație.” (Ioan Grigorescu, Cripta de sub altar, vineri, 8 octombrie, ora 23.00, TVR 3)
Sub altarul bisericii se află o criptă. În dreptul intrării, pe „zidul mușcat de gloanțe”, o placă aproape acoperită de flori și coroane atestă că aici a avut loc în mai 1942 atentatul care a condus la moartea lui Reinhard Heydrich, Reichsprotektor pentru Boemia și Moravia, lider nazist, apropiat al lui Himmler și coordonator al „soluției finale”. Autorii atentatului, patrioți cehi și slovaci, au primit adăpost în cripta bisericii, fapt pe care episcopul Gorazd l-a plătit cu moartea mucenicească, pentru care a fost de altfel canonizat.
Represaliile pentru acest act au fost de o anvergură imprevizibilă: au plătit printre altele cu viața nevinovații locuitori ai satului Lidice, care a fost pustiit, ars și ras de pe fața pământului. Bărbații au fost executați, sute de femei au fost deportate în lagăre unde și-au găsit moartea. Aruncătoarele de flăcări au săvârșit restul.
Întrebarea domnului Grigorescu este alta: unde sunt copiii din Lidice?
„Copiii din Lidice sunt în Lidice. Ei nu vor îmbătrâni niciodată, deoarece sunt de bronz...”
Pe locul tragediei de acum opt decenii se ridică unul dintre cele mai emoționante grupuri statuare realizate vreodată. Reprezintă o mulțime de copii. Legenda spune că ei sunt în număr egal cu cei dispăruți din Lidice în 1942. E șocant prin sensibilitatea cu care surprinde gesturile copilăriei amuțite de spaimă: o mânuță în gură, un pumn strâns de fusta unei surori mai mari, un obraz timid ascuns într-o mânecă, mirarea, frica... tăcerea... Copiii n-ar trebui să tacă.
Monumentul, ridicat între anii 1994 și 2000, este opera sculptoriței Marie Uchytilová, care i-a dedicat douăzeci de ani și nu a trăit să vadă cele 82 de siluete turnate în bronz. Este dedicat tuturor copiilor care și-au pierdut viața în cel de-al Doilea Război Mondial. Zeci de păpuși și jucării de pluș, ofrande mult mai potrivite decât florile, sunt lăsate Copiilor din Lidice de micii vizitatori.
O altă poveste de război va face obiectul episodului de săptămâna viitoare: în ultimile zile ale celei de-a doua conflagrații mondiale, trupele românești eliberează orașul Kromeriz și totodată îl salvează de la distrugere.
***
Un articol de Cristina Oancea
