Reka Csapo Dup, lector universitar la Universitatea de Arte Bucureşti – catedra de Pictură, doctor în arte vizuale, membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, este invitata Ilenei Ploscaru Panait, la TVR Cultural.
”Nu demonii, ci virtuţile ar trebui să ne îngrozească în ziua de astăzi. Ceea ce contează este să învingă întotdeauna binele’’ – Reka Csapo Dup
Peregrinările tomnatice prin centrul Bucureştiului pot dezvălui multe surprize celor care trec cu atenţie pe lângă cele câteva galerii de artă de pe Bulevarul Magheru. La Galeria Simeza o expoziţie neobişnuită invită pe cei curioşi la un scurt popas.
’’Trebuia să fac altceva decât ceilalţi’’, spunea amuzată şi cu o oarecare autoironie Reka Csapo Dup, recunoscându-şi perseverenţa, îndărădnică aproape, de a-şi urmări visul până la capăt. Şi, trecând dincolo de spaţiul ordonat al expoziţiei, am ajuns în depozitul de artă de la Combinatul Fondului Plastic unde am descoperit o lume fascinantă.
Se întâmplă uneori să nu te întâlneşti cu un vechi prieten ani de zile, dar atunci când se potriveşte momentul revederii să ai sentimentul că te despart doar câteva ceasuri de când tocmai ce te-ai despărţit. Cu această impresie puternică am păşit pragul depozitului-atelier al sculptoriţei şi profesoarei Reka Csapo Dup, după mulţi, mulţi ani de la ultima noastră întâlnire.
Ileana Ploscaru Panait: Nu suntem într-un atelier ci într-un depozit de artă. Un spectacol în sine încă de la intrare pentru că aici sunt aşezate în straturi multe dintre lucrările tale, dar şi dintre cele ale soţului tău, sculptorul Darie Dup. Şi fiindcă ştiu că erai atrasă ce când erai copil de regia de teatru m-am gândit că acestea nu sunt aşezate întâmplător. Că lecţia învăţată de la fratele tău care este actor şi manager cultural te-a ghidat cumva.
Reka Csapo Dup: Cred că sculptura, pentru că ocupă un mare volum în spaţiu, se leagă într-un fel de scenografie, dar şi de regie. Poţi urmări un crescendo, puncte de interes, intersecţii ale unei mari instalaţii într-un spaţiu strict delimitat, o regie de lumini întocmai ca pe o scenă. Da, toate astea m-au atras din copilărie iar decizia de a mă muta la Bucureşti, după ce fusesem deja admisă la facultate la Cluj a luat în calcul şi pasiunile astea.
Ileana Ploscaru Panait: Bucureştiul ţi se părea mai ofertant decât Clujul?
Reka Csapo Dup: Aveam prieteni arhitecţi şi plasticieni care-mi povesteau despre spectacolele de aici, despre programul Cinematecii sau concerte, bibliotecile absolut extraordinare aşa că în 1992 m-am decis. Mi-am luat toate lucrările pe care le făcusem până atunci, le-am rulat într-un sul mare şi m-am înfiinţat la Bucureşti dar tot la grafică, la clasa lui Nicolae Alexi. Apoi, am trecut la sculptură, la clasa lui Mircea Spătaru reluând de la capăt tot ciclul, de la anul I.
Ileana Ploscaru Panait: N-ai întâmpinat dificultăţi.
Reka Csapo Dup: Nu. Transferul a fost simplu. Simţeam nevoia să mă regăsesc în ceva mai apropiat de regie.
Ileana Ploscaru Panait: Cu siguranţă, a fost cea mai bună decizie din viaţa ta. Nu ai greşit. Au fost câţiva ani pe care i-ai reluat dar, nu ai pierdut timpul. La douăzeci de ani nu ai cum să te gândeşti că pierzi ceva, ci doar că trebuie să faci ceea ce-ţi place.
Reka Csapo Dup: Aşa este. A fost împlinirea destinului meu. Am avut o tinereţe bogată: citeam mult, mergeam peste tot cu colegii mei, la teatru, la film, la Ateneu, peste tot. Lucram cu pasiune. Eram îndrăgostită. Simţeam că îmi găsisem rostul.
Reka Csapo Dup s-a impus ca una dintre cele mai prolifice şi originale voci ale generaţiei 2000. A studiat la Cluj şi Bucureşti, grafica şi sculptura. Este o performeră a tehnicilor de desen, grafică publicitară şi gravură, şi a tehnicilor sculpturale tradiţionale – lemn, piatră, bronz, ceară pierdută, ipsos şi ceramica arsă. Sunt mijloace pe care le stăpâneşte cu măiestrie, şi care prin muncă asiduă, i-au permis o largă posibilitate de exprimare şi descoperire. ’’Când lucrez, întotdeauna alegerea materialului este determinată de idee’’ – spune artista. Şi este convinsă că fără a studia temeinic tehnici şi tehnologii nu poţi evolua ca artist. Că tocmai acest exerciţiu tenace poate aduce o inovaţie interesantă a limbajului plastic, că ideea se impune şi prin felul în care poate fi transpusă tehnic nu doar prin silistica imaginii. Că este o punte interdisciplinară între tehnici străvechi şi mijloace de expresie moderne.
Ileana Ploscaru Panait: Eşti mulţumită de tine?
Reka Csapo Dup: În mare măsură da, pentru că am urmărit să nu mă pierd. Am o pasiune, o dorinţă, o forţă care mă împing mereu înainte. Apoi, îmi aduc aminte de profesorii care erau la catedra de sculptură când îmi făceam eu studiile. Doar dacă îi enumăr şi îţi poţi da seama de valoarea pe care o avea atunci şcoala românească de sculptură. Erau Napoleon Tiron, Vasile Gorduz, Adrian Păun, Darie Dup, şi alţii. Artişti mari şi pedagogi pe măsură. Lucram la atelier, în tabere. Erau cu noi tot timpul. Era un comportament bazat pe un respect deosebit care nu se adresa doar vârstei ci competenţei, experienţei, excelenţei profesionale.
Ileana Ploscaru Panait: Acum eşti şi tu profesoară la aceeaşi catedră. Mai regăseşti această comunitate la fel de unită?
Reka Csapo Dup: Continuitatea asta s-a cam diluat. Nici nu mai are cum să fie la fel. Au trecut totuşi peste treizeci de ani. Au intervenit multe schimbări. De sistem, de mentalitate, de abordare. Sculptura totuşi este o meserie grea, care cere timp şi multe investiţii. Nu toţi pot răspunde la acelaşi nivel.
Ileana Ploscaru Panait: Alte medii de expresie, poate?
Reka Csapo Dup: Şi asta. Dar şi pentru mine este un câştig căci învăţ şi eu de la băiatul meu, de la studenţii mei. Încercăm multe experimente de graniţă şi asta este foarte bine. Uite, un exemplu. În expoziţia de la Simeza am expus o serie scurtă de demoni, de fapt desene de mari dimensiuni lucrate cu mijloacele tradiţionale ale graficii dar transpuse digital. Tot timpul trebuie să deprindem ceva nou.
Reka Csapo Dup a pornit încă de la început spre multe direcţii de cercetare plastică şi nu s-a cantonat niciodată într-un proiect cu rezultat garantat. În ciuda formaţiei sale clasice, capacitatea de inovaţie, direcţia conceptuală şi performativă au condus-o firesc spre noile media precum videoart, happening şi performance. Acest tip de expresie este foarte sugestiv şi este conceput cu o voită economie de mijloace care să nu paraziteze printr-un exces de estetism, impactul vizual al mesajului propus. Iar cea mai recentă expoziţie de la Galeria Simeza certifică nu doar un program bine definit al unei succesiuni de teme ce se revendică de la una, la alta ci şi o etalare diversă a formelor – desen/print, obiect, performance - cu care artista lucrează simultan, dovedind încă o dată, capacitatea sa de sinteză vizuală.
’’Dacă eşti cu adevărat pasionat e ceea ce faci, înseamnă că ai şi charisma, şi puterea de a fi vizibil’’- este convingerea uneia dintre cele mai titrate artiste plastice contemporane. Este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România şi a Royal British Society of Sculptors (Societăţii Regale a Sculptorilor din Marea Britanie), bursieră a Fundaţiei ’’Ludwig’’ din Aachen şi a ’’Kunsthochschule – Weisensee’’ din Germania, cu multiple premii şi distincţii dintre care amintim doar Premiul pentru sculptură, Morges/Elveţia şi Premiul ’’George Apostu’’, cu o activitate expoziţională impresionantă. În ciuda palmaresului, Reka Csapo Dup rămâne aceeiaşi prezenţă optimistă şi de o modestie exemplară care, cu umor şi multă imaginaţie poate crea lumi la care nu ne-am fi gândit niciodată.
Ileana Ploscaru Panait: Dacă ar trebui să faci un pas în spate, să te disociezi de statutul tău de artist şi să te priveşti din afară, ce părere ai avea?
Reka Csapo Dup: Obiectiv, aş avea o părere relativ pozitivă dar nu bună până la capăt. Mă gândesc că am ajuns la vârsta la care am şi eu voie să fiu critică cu mine însămi. Cred că dacă aş fi prea încântată de ceea ce fac, mare proastă aş fi.
Un articol de Ileana Ploscaru Panait
Foto: Ileana Ploscaru Panait/ Biografii necesare TVR
