Moartă cu 54 de încălcări ale ordinului de protecție. Moartă, după ce partenerul a amenințat că se sinucide. Moartă, pentru că nu a fost luată în seamă de oamenii legii, după ce a sunat băută la 112. Forțele de ordine nu au apreciat pericolul iminent în care se afla victima. Alte femei și-au pierdut viața din cauză că instituțiile care ar fi trebuit să le protejeze nu au comunicat între ele. Acestea sunt câteva dintre concluziile unui raport al Avocatului Poporului, publicat anul acesta.
Numărul femeilor din România care și-au pierdut viața anul acesta este în continuă creștere. După ce a fost împușcată, în plină stradă, Teodora Marcu (23 ani), în cartierul Cosmopolis, o altă tânără de 22 ani, din Prahova, însărcinată și mamă a doi copii, a fost ucisă de partenerul ei, cu toporul, în plină zi. 26 de femei și-ar fi pierdut în total viața, de la începutul anului.
Totuși, cazurile lor nu sunt nici pe departe excepții. Un raport lansat anul acesta de Avocatul Poporului analizează zeci de cauze de violență domestică și arată cât ajutor au primit victimele. În unele situații, lipsa de cooperare dintre autorități - referitoare la trecutul victimelor, privirea de ansamblu privind toate plângerile depuse de-a lungul anilor, traiul în sistemul de protecție specială - și incorecta apreciere a pericolului iminent la care erau supuse femeile au dus la moartea acestora.
Ordine de protecție încălcate, amenințări cu sinuciderea, bătăi, copilărie în grija statului. Circumstanțe agravante pentru crimă
* O femeie din Dolj a sunat la 112 în 2022, 2023, 2024, pentru că era bătută sistematic de soțul ei. Dar, pentru că era beată ultima oară când a cerut ajutor Poliției, a fost amendată și nu i-a fost luată în considerare plângerea. 2024 a fost și ultimul an când a fost în viață. După apelurile repetate, plângerile retrase, declarațiile modificate de frica soțului violent, „organele de poliție nu au dat curs sesizărilor, apreciind că victima nu se afla în situație de risc iminent”, arată Avocatul Poporului. Femeia a murit.
* 54. Acesta este numărul de încălcări ale ordinelor de protecție emise de o instanță pentru o femeie și copilul său, împotriva partenerului violent, în Botoșani. Înainte să fie reținut, bărbatul a amenințat-o pe femeie că o va omorî. Abia după ce el a ajuns în detenție, Protecția Socială a informat-o pe femeie că poate beneficia de consiliere psihologică, iar Poliția a primit recomandarea să colaboreze cu direcțiile de asistență socială din cadrul primăriilor și cu DGASPC și să monitorizeze situațiile în care există sesizări repetate ale victimelor.
„Acest caz demonstrează că, deși există un cadru juridic și instituțional pentru protecția victimelor, eficiența acestuia este limitată de lipsa unei monitorizări stricte a agresorilor și de o cooperare fluentă între instituțiile statului responsabile”, arată Avocatul Poporului.
* 2024. O tânără a fost ucisă de partenerul ei. Anterior, el a amenințat că se sinucide. Situația nu era cunoscută la nivelul Direcției de Asistență Socială, „motiv pentru care nu au fost luate măsuri preventive sau intervenții specifice. Nu au fost emise ordine de protecție, iar Poliția nu monitoriza conflictele dintre agresor și victimă, deoarce nu existau plângeri penale sau petiții (...) Deși Poliția a desfălurat, în 2024, activități împreună cu reprezentanți ai instituțiilor sociale, cazul analizat putea fi prevenit printr-o colaborare mai eficientă”, consemnează AVP în raport.
Citiți și: Femeie în România. De ce a fost posibilă uciderea tinerei de 23 ani din Cosmopolis în plină stradă
* Făgăraș. O femeie este agresată fizic într-un autobuz de partenerul ei. Poliția intervine, emite un ordin de protecție provizoriu, confirmat și de instanța de judecată (fiind transformat în ordin de protecție). Direcția de Asistență Socială Făgăraș nu intervine, pentru că nici victima, nici agresorul nu au contactat instituția. După ce Avocatul Poporului sesizează instituția, cazul este luat în evidența DAS. Cei doi spun că s-au împăcat și acceptă să meargă la ședințe de consiliere.
„Abordarea Direcției de Asistență Socială Făgăraș nu este una singulară și conduce la restrângerea asigurării serviciilor sociale specifice cazurilor de violență în familie, dacă victima nu se adresează direct acestei instituții publice sau dacă victima are domiciliul/reședința într-o altă localitate decât cea unde a fost săvârșită fapta de violență”, arată AVP.
* Chiheru de Jos (Mureș), 2023. O femeie este omorâtă de partenerul ei, după ce, anterior, solicitase un al treilea ordin de protecție. Pentru că agresorul a respectat primele două ordine de protecție emise (într-unul din cazuri, chiar victima spusese că nu mai este necesar OP-ul), „Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin a dispus încetarea măsurilor măsurilor dispuse de organele de poliție, apreciind că nu există un risc iminent și că viața, integritatea fizică ori libertatea victimei nu este pusă în pericol”.
Totuși, Judecătoria Reghin nu a fost de acord cu propunerea procurorului și a emis un nou ordin de protecție. Cu toate acestea, Primăria Chiheru de Jos a comunicat că, pe parcursul anchetelor sociale, nu au găsit „aspecte” referitoare la acțiuni de violență asupra victimei și că, pentru pentru respectarea măsurilor cuprinse în ordinele de protecție provizorii emise, nu s-a solicitat intervenția compartimentului de asistență socială din cadrul primăriei.
Nici Poliția Reghin nu a considerat că victima ar fi avut nevoie de servicii de asistență socială și că oricum ar fi fost monitorizată de lucrătorii de poliție la locul de muncă.
„Acest caz subliniază importanța unei evaluări corecte și unitare a riscului (...) este esențial ca ca poliția să colaboreze activ cu serviciile sociale pentru a asigura protecția reală a victimelor, nu doar prin măsuri reactive, ci și printr-un sprijin social efectiv, monitorizare constantă și consiliere specializată”, arată AVP.
* Femeie ucisă de partenerul ei, la Sibiu. Anul 2024. Bărbatul era consumator de amfetamine și canabis. Femeia fusese crescută de bunici, după ce a fost sub protecție specială, nu susținuse examenul de bacalaureat și s-a mutat din Brașov, unde a fost monitorizată de Direcția de Asistență Socială (DGASPC) Brașov, la Sibiu.
Din cauză că DGASPC Brașov și DGASPC Sibiu nu au comunicat despre cazul femeii, a existat „o gestionare deficitară a cazului (...) o monitorizare inadecvată a victimei după încetarea plasamentului. Această deficiență în coordonare a limitat accesul tinerei la sprijinul necesar pentru integrarea sa în societate, sporindu-i vulnerabilitatea și expunerea la factori de risc. (...) Autoritățile nu au asigurat suficiente servicii de consiliere și reintegrare, contribuind indirect la contextul care a condus la tragedie.”, concluzionează AVP.
Imagine de la protestul din 18 iunie 2025, în fața Guvernului României, unde peste o mie de persoane au cerut protecție pentru victimele violenței domestice . Protestul a fost organizat de Centrul Filia, GRADO, ANAIS, Asociația Moașelor, Sexul vs. Barza, Roma for Democracy, Centrul pentru Jurnalism Independent, Feminism România, Centrul pentru Inovare Publică, e-Romja. Foto: Flavia Drăgan
CEDO: Autoritățile române trebuie să aprecieze pe deplin gravitatea și amploarea problemei violenței în România
În grupul de cauze Bălșan împotriva României, Buturugă v. România și Pârvu v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a atras atenția autorităților române că trebuie să deruleze proceduri judiciare efective și eficiente, prin care să apere drepturile victimelor violenței domestice, să înțeleagă factorii favorizanți care duc la violență domestică, să continue urmărirea penală și să efectueze trimiteri în judecată fără condiționarea integrală a acestor proceduri de existența unei manifestări de voință a victimei, dezvoltarea unei rrețele de servicii sociale pentru victime.
„Curtea a subliniat că se impune ca autoritățile să aprecieze pe deplin gravitatea și amploarea problemei violenței în familie în România, în caz contrar acțiunile lor reflectând o atitudine discriminatorie față de reclamantă ca femeie, iar pasivitatea generală și discriminatorie a autorităților este de natură a crea climatul favorizant pentru violența în familie (...) S-a mai reținut că se impune o diligență deosebită în tratarea plângerilor privind violența domestică, particularitățile violenței domestice, astfel cum sunt recunoscute în Convenția de la Istanbul, trebuind să fie luate în considerare în cadrul procedurilor interne. (...)
Curtea a reiterat, de asemenea, că o ingerinţă a autorităţilor în viaţa privată sau familială poate fi necesară pentru protecţia sănătăţii sau a drepturilor unor terţi sau pentru prevenirea săvârşirii unor infracţiuni în anumite circumstanţe”, se arată în deciziile CEDO privind cauzele de violență domestică.
În cauza Bălșan împotriva României, Angelica Bălșan a reclamat statul român că, pe parcursul mai multor ani, plângerile ei privind faptele de violență comise de soț împotriva ei și a copiilor au rămas fără soluționare, iar în trei spețe bărbatul a fost achitat în instanță. Acest lucru, deși femeia a fost internată în spital de opt ori, din cauza violențelor soțului, de care a reușit să divorțeze în cele din urmă. CEDO a condamnat România în acest caz, pentru faptul că statul nu a reușit să o protejeze.
În cauza Pârvu împotriva România, o femeie a reclamat statul român pentru că soțul ei a fost omorât de Poliție în 2009, fiind confundat cu un infractor urmărit internațional, iar apoi organele de forță au încercat să îl acuze post-mortem de ultraj. Femeia a reclamat că moartea soțului ei nu a fost anchetată corect timp de 11 ani. CEDO i-a dat dreptate.
În cauza Buturugă împotriva României, o femeie, supraviețuitoare a violenței domestice, a fost amenințată în mod repetat că va fi ucisă de soțul ei, însă plângerile sale au fost clasate de Parchet. Deși femeia a reușit să obțină un ordin de protecție împotriva soțului agresor, Poliția nu l-a pus în aplicare, iar calvarul a continuat, fiindu-i violată corespondența și publicându-i-se date personale pe rețelele de socializare. CEDO a apreciat că statul român are în continuare deficiențe ale sistemului de protecție a victimelor și că, în cazul femeii, autoritățile nu au abordat ancheta penală ca ridicând problema specifică a violenței conjungale și, procedând astfel, nu au dat un răspuns adecvat gravității faptelor denunțate de reclamantă.
Imagine de la protestul din 18 iunie 2025, în fața Guvernului României, unde peste o mie de persoane au cerut protecție pentru victimele violenței domestice . Foto: Flavia Drăgan
Condiționarea acordării asistenței pentru victimă doar în funcție de domiciliu și comunicarea cu victimele, între problemele evidențiate în raportul AVP
Raportul Avocatului Poporului pe tema violenței domestice reține că, în continuare, România se confruntă cu o subraportare a cazurilor de violență, fie din teama victimelor de represalii sau de neîncredere că autoritățile nu le vor proteja.
„În multe comunități, victimele violenței domestice se confruntă cu stigmatizarea și rușinea, ceea ce le împiedică să caute ajutor și deseori victimele refuză consilierea psihologică și uneori chiar renunță la judecarea cauzei având ca obiect emiterea unui ordin de protecție (ulterior emiterii ordinului de protecție provizoriu)”, arată AVP, adăugând și că durata mare a proceselor din cauzele de violență le poate face pe femei să-și piardă încrederea în justiție și vulnerabile în fața agresorilor.
O altă problemă semnalată de Avocatul Poporului este condiționarea acordării asistenței doar în funcție de locul situării domiciliului victimei.
„Practica Biroului Teritorial Brașov a evidențiat faptul că, deseori, acțiunile pe care trebuie să le desfășoare direcțiile/serviciile de asistență socială în scopul protecției victimelor sunt îngreunate de lipsa unei concordanțe între competența teritorială a acestor departamente ale autorităților administrative publice de la nivel local (care se întinde pe raza teritorială a unității administrativ-teritoriale de care aparțin) și raza teritorială unde este stabilit domiciliul/reședința victimei.
Astfel, în situația în care fapta constituind violență în familie are loc pe raza teritorială a unei unități administrativ-teritoriale, direcțiile/serviciile de asistență socială intervin doar dacă victima are domiciliul/reședința în aceeași rază teritorială, ceea ce reprezintă un dezavantaj pentru victimă, în sensul că aceasta nu va mai beneficia în integralitate de asistența socială reglementată de legislația specială. Din datele comunicate de către ANES rezultă că, din perspectiva ANES, direcțiile de asistență socială trebuie să țină seama de locuința efectivă a victimelor/situația constatată, pentru ca victima să beneficieze în integralitate de asistența socială reglementată de legislația specifică. Din perspectiva DAS (Direcția de Asistență Socială, n.r.) Brașov, spre exemplu, serviciile sociale se acordă de către primăria de domiciliu/reședință, însă atribuțiile reglementate de Procedura de intervenție de urgență pentru depășirea riscului imediat, la nivelul Municipiului Brașov sunt exercitate de Echipa mobilă înființată potrivit Ordinului nr. 2525/2018 emis de ministrul muncii și justiției sociale - inclusiv primirea în cadrul Adăpostului de urgență pentru victimele violenței domestice, unde victimele sunt admise în baza unui ordin de protecție, indiferent de domiciliul victimelor. Spre deosebire de alte abordări instituționale ale cazurilor similare (raportate, de exemplu, de Biroul Teritorial Alba-Iulia), DAS Brașov poate fi considerat, așadar, un exemplu de bune practici pentru alte direcții de asistență socială din țară, unde nu sunt luate măsurile legale specifice, sub pretextul faptului că victima nu are domiciliul/reședința în acea localitate”, arată raportul AVP.
Avocatul Poporului atrage atenția și că instituțiile sociale ar trebui să aibă în vedere, în funcție de particularitatea cazului pe care îl au de gestionat, și măsuri complementare privind agresorii. În acest sens, dă un exemplu din Sectorul 6 al Capitalei, unde un agresor a fost internat nevoluntar, în timp ce victimele, mama și bunica agresorului, nu au făcut plângeri și s-au opus emiterii de ordin de protecție.
„Deși refuzul victimelor de a coopera cu autoritățile a fost un obstacol, instituțiile responsabile au aplicat măsuri adecvate, reușind să prevină potențiale alte episoade de violență prin internarea nevoluntară a agresorului. Acest caz subliniază importanța unei abordări multidisciplinare în gestionarea violenței domestice, precum și necesitatea continuării eforturilor pentru conștientizarea victimelor cu privire la riscurile la care se expun prin refuzul măsurilor de protecție”, se arată în raportul citat.
AVP mai menționează și eforturile pe care ar trebui să le facă autoritățile în comunicarea cu supraviețuitoarele violenței domestice: „Demersurile autorităților locale nu trebuie să se rezume la formala comunicare către victimă a drepturilor pe care normele în vigoare le prevăd în favoarea sa, ci să dea victimei posibilitatea concretă de a înțelege în ce constau aceste drepturi și în ce mod poate victima să își amelioreze situația prin exercitarea acestor drepturi. În caz contrar, solicitarea exprimării consimțământului victimei care nu înțelege dimensiunea reală a situației în care se află și a avantajelor exercitării drepturilor prevăzute de normele în vigoare, reprezintă o operațiune pur formală, străină de finalitatea avută în vedere la edictarea normei”.
Foto principală: Flavia Drăgan - imagine de la protestul din 18 iunie 2025, din Piața Victoriei din Capitală, unde peste o mie de oameni au cerut mai multă protecție pentru victimele violenței domestice, după crima din Prahova, petrecută la scurtă vreme după cea din Cosmopolis.
