Vineri, 10 aprilie, se împlinesc 89 de ani de la dispariția lui Khalil Gibran (Bsharri/Liban 1883 – New York/SUA 1931) – poet, prozator, eseist de factură romatică şi filozof american de origine libaneză.

 

S-a născut în 1883 într-o familie creştină. A studiat de timpuriu limba arabă, siriacă şi religia. 10 ani mai târziu a emigrat alături de familie în America, la Boston. Aici a studiat arta picturii şi desenul cu fotograful Fred Holland-Day, care l-a imortalizat pe Khalil Gibran în perioada adolescenţei, lăsând posterităţii câteva portrete de compoziţie excepţionale, asemănătoare interioarelor flamande pictate de Vermeer.

L-a pasionat arta fotografică încă de la început, îmbogăţindu-i preocupările plastice. În 1904, la doar 19 ani, debutează cu o primă expoziţie de pictură care nu are însă succesul scontat.

’’Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită/ Fiindcă Iubirii îi este de ajuns Iubirea’’.

(Khalil Gibran ’’Profetul’’. Despre iubire, 1923)

Khalil Gibran a aprofundat studiile de istorie şi filozofie, limba şi cultura arabă, dar şi pe cele de engleză şi franceză. Manifestă o deschidere deosebită pentru cultura occidentală, facilitată nu doar de studiul propriu-zis, ci şi de călătoriile sale prin Europa. Valorile şi modelele pe care le asimilează, şi, în egală măsură, evenimentele tulburi ce au precedat Primul Război Mondial exaltă spiritul aventuros şi romantic al tânărului scriitor, care se implică activ în mişcarea de eliberare a Libanului de sub influenţa otomană, înscriindu-se chiar în liga politică ’’Siria liberă’’.

De altfel, începutul secolului XX avea să-l găsească peregrinând pe bătrânul continent, cu un scurt popas parizian, perioadă în care începe lucrul la prima sa culegere de proză, ’’Spirite rebele’’.

Trăia şi se forma intelectual în mijlocul unei societăţi cosmopolite şi deschise ce îşi pune amprenta şi asupra convingerilor lui religioase, fapt ce nu poate fi tolerat de comunitatea creştină maronită din care făcea parte. Comportamentul său prea liberal, îndreptat către un dialog echilibrat între creştini şi musulmani – îl condamnă la expulzare. Iar publicarea la New York, în 1908, a celei de-a doua ediţii a volumului ’’Spirite rebele’’ îi atrage ostilitatea făţişă a conducerii turceşti ce guverna în Liban.

Asta nu-l împiedică să-şi exprime susţinerea pentru cauza libanezilor, şi, alături de alţi confraţi, chiar înfiinţează în 1911, la New York, ’’Liga de Aur’’, o societate care milita pentru eliberarea ţărilor arabe de sub stăpânirea şi influenţa turcească. În 1912 se stabileşte la New York şi colaborează cu diferite publicaţii şi reviste literare precum ’’Artele’’, ’’Şapte arte’’, dar deschide şi trei expoziţii personale de pictură (1914 - 1917), de data asta fiind apreciat de public şi de criticii de artă.

Opera sa literară se îmbogăţeşte fiindu-i publicate pe rând poemul filozofic ’’Cortegiile’’, ’’Nebunul’’ - prima carte în limba engleză (1918); nuvela ’’Aripile frânte’’ şi volumul de proză ’’Furtunile’’ (1920); ’’Lacrimă şi zâmbet’’ (1922); eseul poetico – filozofic, ’’Profetul’’ (1923), cea mai cunoscută dintre operele sale.

În 1920, a susţinut eforturile de renaştere a literaturii arabe prin fondarea societăţii literare ’’The Pen Society’’ şi a Şcolii Emigraţiei care-i promova pe scriitorii arabi înstrăinaţi, pentru a scrie în limbile ţărilor de adopţie. Khalil Gibran a jucat un rol central în comunitatea arabă fiind preşedintele ’’Ligii de Aur’’ până la moartea sa, în 1931. Şi-a dorit să se întoarcă pe pământul natal, aşa că, la 21 august 1931 este înmormântat la Bisharri, în satul copilăriei,.

Toată viaţa a scris atât în arabă, cât şi în engleză. Opera sa literară şi filozofică este tradusă în peste douăzeci de limbi de circulaţie internaţională, iar pictura şi grafica sa fac parte din patrimoniul unor galerii de artă celebre sau din colecţii private.

Începând din anii ’70, multe dintre operele sale au fost traduse şi în limba română.

Iată câteva titluri pe care le puteţi găsi în librăriile şi bibliotecile de la noi, unele dintre ele reeditate de curând: ’’Cenușa generațiilor și focul veșnic’’, ’’Cîntecul frumuseții’’, ’’Despre iubire’’, ’’Despre muncă’’, ’’Despre case’’, ’’Iisus crucificat’’, ’’Poeme. Profetul. Grădina profetului’’, ’’Otravă și miere. Înaintea tronului morții’’, ’’Aripi frânte’’, ’’Iisus, Fiul Omului’’, ’’Darul iubirii’’. Scriitorul Radu Cârneci a fost îndrăgostit de lirica lui Khalil Gibran şi a tradus magistral opera poetică a acestuia.

Poetul libanez şi casa-muzeu de la Bisharri, o mică aşezare de la poalele muntelui Fam al-Mizab din nordul Libanului sunt evocate în serialul ’’Spectacolul lumii’’, în episodul ’’Amintiri de piatră’’ care se difuzează duminică, 12 aprilie 2020 la TVR3.

***

’’Profetul’’ este o biblie modernă, care, la fiecare lectură capătă noi înţelesuri’’ – spunea Radu Cârneci (scriitor şi traducător). Cartea, publicată în 1923, a fost scrisă pe parcursul a peste 25 de ani, primele notiţe datând din 1898, când autorul avea doar 15 ani. Culegerea celor 26 de eseuri reprezintă viziunea poetului asupra unor teme universale, general umane, ce marchează existenţa de la naştere până la moarte.

Ileana Ploscaru Panait